Au fost alegeri false întrucât nu era nimic de ales. Nu se putea opta nici măcar între răul mare și răul mic. Toate relele erau egale.

Tot ce se putea face era ca “marele partid secret / subteran” să fie dezbinat, creându-se falii între grupurile geo-politice care îl compun, inclusiv prin ridicarea ponderii celui naționalist (național populist) în raport cu cel globalist (antinațional). Totodată trebuia stabilit un relativ echilibru între acestea, în așa fel încât răul să fie stavilă răului. Aceste obiective au fost atinse.

PNL, “partidul” iohannist a primit votul de blam meritat, ceea ce ar trebui auzit atât la Berlin, cât și în șoseaua Kiseleff (la sediul dlui Ciolacu & Co.).

Dincolo de acest aspect, PNL a câștigat sub din două puncte de vedere:

a) a reușit să rămână, totuși, la un procent mult mai mare decât merită și decât ar fi obținut după trecerea iernii;

b) are capacitatea de a forma coaliții (deși, în mod normal, sub nivelul majorității parlamentare absolute) și de a lua premiul pus în joc, guvernarea, fie într-un guvern (firesc) de “uniune națională” cu geamănul său, “noul PSD”, ceea ce va scoate pe piață un iohannism euro-atlantic (germano-american) cu față relativ umană, fie continuând ca guvern minoritar. Așadar, în esență, PNL a câștigat, chiar dacă în aparență a pierdut.

PSD a obținut scorul cel mai mare - ceea ce, ca semnal de fond trimis la Berlin, Paris și Bruxelles este bine, dar a pierdut pe trei planuri:

ață de dezastrul guvernării Iohannis-Orban, cele cinci-șase procente care îl despart de PNL constituie o diferență mult prea modestă, care exprimă sintetic împrejurarea că avem de a face, nu cu un vot în favoarea “noului PSD”, vestit de cuplul de forțe Ciolacu-Dâncu, ci cu o sancțiune vizând deopotrivă PNL și falsa ex opoziție social-democrată; ață de scorul de la precedentele alegeri parlamentare, rezultatul realizat de PSD acum este sensibil mai mic, plusul față de PNL reprezentând soldul dintre sancțiunea aplicată fostei guvernări, firește, mai mare, și sancțiunea aplicată fostei opoziții - deci și liniei Ciolacu-Dâncu; cei doi primesc, astfel, un vot de blam; ață de obiectivul (oficial) propus, respectiv obținerea guvernării, ținta este ratată, PSD neputând constitui o majoritate parlamentară aptă a forma guvernul, decât în formule împotriva naturii; cu alte cuvinte nimeni nu vrea să se coalizeze cu partidul având scorul cel mai mare... chiar dacă sau tocmai întrucât Democrații soroșiști ar avea câștig de cauză în alegerile contestate din SUA.

Principalele partide ale sistemului politic oficial (cel prevăzut de Constituție), PSD și PNL, sunt în echilibru de putere și nici împreună nu pot ajunge la majoritatea constituțională, ceea ce dă șanse de supraviețuire Constituției.

Partidele antisistem (create de „sistemul” subteran și ilegitim care urmărește schimbarea ordinii constituționale stabilite în 1991), USR+ și AUR, se echilibrează reciproc (ceea ce a impus inclusiv o „redistrubuire” a „diasporei”); cel din urmă, chiar dacă deocamdată mai mic, sprijinit de “factorul intern”, va lucra intens și probabil eficient pentru demolarea celui dintâi. Alarmă la Paris!

“Partidele parazit” (foste “balama”) dispar sau, în orice caz își reduc semnificativ marja de manevră. Cârtițele aflate pe listele altor partide nu par suficiente spre a reconstitui grupurile căpușelor șantajului politic în Parlament. Ceea ce limpezește jocul. Și asta este bine.

În peisajul politic dâmbovițean apare și un partid care se poate numi pro-rus (PSD nu a fost, în realitate, niciodată), ceea ce este firesc. Ghiciți care!

Dacă păpușarii mai vor să păstreze o iluzie a democrației, ca supapă de siguranță pentru eliminarea aburului excedentar din cazanul social, nu vor forța majorități împotriva naturii, ci vor prefera guverne minoritate, ceea ce va limita obiectiv capacitatea de promovare a răului, dar va induce multă instabilitate politică și va descuraja progresul binelui.

Participarea redusă la vot nu delegitimează actorii politici, ci marchează o totală ruptură între sfera politică și societate. Deocamdată manifestată prin pasivitate, această înstrăinare poate căpăta în orice moment expresii violente. Nevroza creată de terapiile anti Covid 19 poate transforma cu ușurința apatia în isterie.

Cele mai rele vești sunt:

a) confirmarea fracturii politico-ideologice între Transilvania și Vechiul Regat, pe care nimeni nu se arată dispus și capabil să o depășească;b) intrarea Capitalei sub dominație neo-fascistă (unii ar zice neo-marxistă, dar, de fapt, este vorba despre extremele care se ating).

CONCLUZIE: În raport cu situația dată putem fi chiar mulțumiți. S-a obținut maximum din ceea ce se putea obține. Amenințarea rămâne, însă, imensă. Să rămânem vigilenți!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News