Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
"Pe bunicul meu l-am iubit enorm, mai mult decât pe tata". Marcel Pavel, amintiri emoționante: Este dureros...
Sursa foto: Facebook Marcel Pavel
Marcel Pavel a vorbit despre bunicul său pe care mărturisește că l-a iubit enorm, mai mult decât pe tatăl său.
"Ne-am mutat la Câmpulung Muscel când eu aveam 8 ani. Nu mă leagă prea multe de locurile natale. Poate că eram și prea mic, iar condițiile materiale erau extrem de grele. Nu am amintiri prea plăcute, dar e adevărat și că locul acela nu era atât de ofertant. Eu mă consider muscelean", a spus Marcel Pavel pentru viva.ro.
"Avea o voce de se stingeau lămpile"
"Pe bunicul meu l-am iubit enorm, mai mult decât pe tata. Tata-mare a avut o voce extraordinară. Iar eu de la dânsul moștenesc vocea. Părintele meu a fost un violonist extraordinar de bun. Și dânsul avea auz absolut. Richard, fiul meu cel mare, l-a moștenit. Noi avem auzul relativ, mai aproape de perfect, să zicem, dar auzul absolut este fenomenal, cu acesta te naști. Iar tata-mare a fost un rapsod popular foarte cunoscut în zona Muscelului. Avea o voce "de se stingeau lămpile", așa spuneau oamenii care îl iubeau. A avut un caiet cu mii de cântece. Le știa pe de rost. Erau cântece haiducești vechi, de sute de ani. Era un extraordinar culegător de folclor.
Pe tata-mare l-am iubit foarte mult, îmi povestea de pe vremea războiului toate întâmplările sale. Dânsul a participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, unde s-a și rănit. I-a fost tăiat un deget de la un glonț, degetul de la mâna stângă… Dacă a avut necazul acesta, nu a mai cântat cu vioara din cauza aceasta, dar cu vocea cânta extraordinar. Mama-mare, de asemenea, ne-a îngrijit pe toți. Suntem un neam unit, o familie unită. Din păcate, doar o mătușă mai trăiește. Surorile mamei au murit, mama, la fel, e dureros… Tata a decedat în 1995.
Dar, în orice caz, atunci când mă apucă dorul, merg la Câmpulung Muscel. Aceleași străzi le colind, ca în copilărie. Abia aștept să merg. Am un prieten care îmi oferă hotelul lui. Pe acest loc furam caii și călăream când eram copil. Numai nebunii făceam, dar era frumos. Copiii din ziua de azi nu se mai bucură de astfel de lucruri, totul e virtual. Preocupările acestea ale copilăriei mele au dispărut, din nefericire", a mai spus artistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
