Vă puteați imagina, în 12 iunie 2011, că 25 de parlamentari PDL votează o recomandare anti-Băsescu? Sau pe Ioan Oltean-Broască părăsind sala, în timp ce se vota Articolul 136, solicitat de președinte? Ori că UNPR nu mai ia poziție de drepți când se dă comanda de la Cotroceni?

Mai importantă decât pierderea guvernării centrale este dezastrul de la locale. Sau, mă rog, succesul pe care îl clamează presa și postacii portocalii, comparând un cal, adică șase sectoare ale Capitalei, cu un pui, adică șase comune din Bărăgan.

Pe Flutur, de exemplu,  l-au dat jos oile cu care a scris pe dealuri, pupinbăsismul și slugărnicia. Lui Oltean ar trebui să-i fie  mai frică de viitorul șef al DNA, decât de Daniel Morar, omul președintelui.

Înjurăturile pe care Băsescu i le-a adresat lui Oprescu l-au tras în jos pe Prigoană, în Capitală.

E destul de greu, după ce ți-ai justificat existența prin omagii aduse Conducătorului Iubit, să-l demaști, în direct, fără să provoci voma spectatorilor.

Desigur, ar fi o soluție: ca Traian Băsescu să aibă la fel de mult curaj ca Elena Udrea și să demisoneze din funcția de președinte al organizației numită România. Și-ar salva  onoarea și ar salva și PDL.

Mi-e teamă însă că osmoza îi face inseparabili. Ceaușescu le-a dat  o șansă celor din CPEx, când și-a oferit demisia. O fi învățat ultimul lider comunist al României lecțiile istoriei?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News