Părinți de succes: Negocierea cu cel mic, lecție substanțială de viață (III)
În acest ultim capitol dedicat tehnicilor de negociere între părinți și proprii copii, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară prezintă un ultim set de idei, care pot influența ”creșterea” relației între cele două generații, sfătuindu-i pe cei direct interesați ca aspectele detaliate în cele trei episoade ale acestei prime microserii dedicate educației copilului să fie îndemnuri la reflecție și reconsiderare.
1.Profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, recomandă părinților să învețe să spună NU propriilor copii, chiar dacă refuzul unor cerințe ale celor mici este uneori destul de greu. În susținerea acestui sfat, profesorul Pânișoară arată că, uneori, copiii sunt foarte persuasivi și există riscul ca părintele să cadă în capcana unei manipulări din partea minorului. ”Trebuie să fiți atenți la faptul că micuțul învață să vă manipuleze, învață că poate obține ce vrea de la dumneavoastră dacă se poartă într-un fel care vă sensibilizează. Mai târziu veți ajunge să îi oferiți tot ce vrea chiar dacă comportamentul lui nu mai este cel dorit”, spune distinsul profesor, precizând că, deși, la început, este greu ca un părinte să spună NU, cel puțin, un refuz oferă ”valoarea cedării” din partea adulților responsabili cu educația celor mici.
”Nu îi faceți cadouri pe care copilul nici măcar nu le-a solicitat. Iar când totuși cedați rugăminților lui spuneți: Fac acest lucru, dar doar pentru tine! (vezi și Lacombe, 2005)”, recomandă profesorul Pânișoară, arătând că, astfel, se construiește o plajă pentru reciprocitate, exemplificând și cu o situație foarte des întâlnită în viața de zi cu zi. ”Copilul vă cere bani pentru Mall şi îi spuneţi: este prea mult, ce zici de suma X?. După ce negociaţi şi ajungeţi la o sumă acceptabilă pentru amândoi îi puteţi cere: „OK, îţi dau banii aştia, dar vreau ca înainte să pleci să îţi faci curat în cameră!”.
Potrivit profesorului Pânișoară, specialiştii în negociere avertizează că părinții trebuie să ceară ceva la schimb înainte de a oferi ei favoarea solicitată, pentru că, după ce minorul şi-a satisfăcut cererea, părinților le va fi mult mai dificil să îi convingă.
Totodată, părinții nu trebuie să uite că, în mijlocul unei negocieri, dacă fac inaccesibilă o cerere a “părții adverse” trebuie măcar să ofere ceva în schimb, întrucât copilul nu trebuie să aibă impresia că el întotdeauna pierde și părinții întotdeauna câștigă, fapt ce va determina o răzvrătire, care atunci când va ajunge la apogeu, va produce o mică explozie, ce va deteriora relația părinte-copil.
2. Învățați să exprimați furia, este un alt sfat al distinsului profesor, deoarece copilul trebuie să conștientizeze că și părinții săi sunt ființe umane, cu emoții și sentimente.
”Totuși, așa cum subliniază Pruitt și Rubin, manifestarea furiei trebuie să fie făcută în interiorul unor comportamente corecte social și mai presus de orice trebuie să ne întrebăm: Care este adevărata problemă? Ce simt în legătură cu asta? Ce vreau cu adevărat?”, susține profesorul Pânișoară, care afirmă că, astfel, părinții pot descoperi că nu comportamentul micuțului este adevărata problemă.
3. Nu în ultimul rând, părintele trebuie să-și înțeleagă copilul, să dea dovadă de empatie, să vadă problema și din punctul de vedere al copilului, întrucât un copil percepe realitatea, altfel decât un adult, recomandă profesorul Pânișoară. Pentru un copil, faptul că a stricat jucăria care tocmai i-a fost cumpărată nu înseamnă că a pierdut banii dați pe ea (viziunea adultului), ci că nu mai are cu ce să se joace. Ori, dacă pentru părinte, lucrurile stau mult mai simplu (cel puțin în aparență) deoarece dacă negocierea nu reușește poate să își impună punctul de vedere (în cel mai rău caz încearcă un sentiment de vinovăție dacă vede mâhnirea micuțului), acesta din urmă pierde însă totul: jocul favorit, timpul petrecut cu părintele, ceva dulce etc, susține specialistul Pânișoară, recomandând, în final, părinților deprinderea unui limbaj comun cu copilul, precum și învățarea artei de a negocia cu cel mic, astfel încât întreg procesul educațional al minorului să foe cât mai natural.
Citește mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News