Procesul complex al educației unui copil presupune și stăpânirea artei de a pune întrebări, acestea fiind un instrument important aflat în "arsenalul" părinților, informează profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației. 

Dacă,  în general, părintele pune întrebări celui mic pentru a afla lucruri concrete și pentru a înțelege ce simte și cum se raportează copilul la respectivele evenimente, arta întrebărilor nu se limitează la atât, spune profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, care propune părinților isteți o tipologie interesantă de modalități prin care copilul poate fi chestionat, potrivit lui Moore (1992).

O primă situație este cea a întrebărilor factuale, de genul, „Defineşte…”, „Spune cine a…” „În ce an s-a întâmplat…”, specifice, în general, celor de la școală, care se referă la fapte, la lucruri concrete, solicitând memorarea şi reproducerea informaţiei acumulate.

Întrebările empirice, de tipul "Spune cu cuvintele tale…” ori „Rezolvă o problemă…” se situează pe o treaptă superioară, ele fiind cele prin care cel mic depășește pragulmemorării mecanice/bazată pe simpla reproducere.

Copilul poate fi chestionat și cu ajutorul întrebărilor productive, stimulative ale creativității celui mic, care nu mai presupun un singur răspuns corect și care sunt de tipul „Cum crezi că s-ar putea să…”.

Un alt tip de întrebări sunt cele evaluative. Întrebat "care dintre cele trei soluţii – toate corecte – crezi că ar fi mai bună? Pe ce te bazezi?" copilul nu doar că trebuie să aibă o opțiune, să fie creativ, dar trebuie să-și justifice alegerea, să fie conștient de criteriile pe baza cărora a evaluat situația și a ajuns la concluzia respectivă, explică profesorul universitar Pânișoară.

Distinsul specialist oferă și câteva sfaturi pentru părinții care doresc să stăpânească arta întrebărilor, pentru a crea condițiile propice astfel încât micuțul să cunoască profund nu numai lumea înconjurătoare, ci și sinele său.

Prin urmare, întrebările părinților trebui să fie provocatoare, pentru a incita la muncă intensă, la cunoaștere, la reflecție. De asemenea, mare atenție și la nerăbdarea unora dintre părinți, care solicită răspunsuri la  „foc automat”, întrucât ele stimulează doar memorarea mecanică.

CItește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News