De multe ori, părinții se întreabă care sunt cuvintele magice ce i-ar putea influența pe cei mici să le creadă mesajele, să le respecte și să le pună în practică, în special când ei ajung la criza adolescentină. Pentru a rezolva un astfel de viciu al comunicării părinte-copil, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, susține că mesajele transmise celui mic ar trebui să fie credibile și variabile.

Pentru a înțelege profunzimea problemei privind mesajele are sunt transmise celui mic, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară amintește studiul lui Kathryn Braun-LaTour (apud Zaltman, 2007). Participanții la experiment au primit bomboane care erau învelite într-o hârtie de culoarea verde. Ulterior, subiecții au vizionat o reclamă despre respectivele bomboane învelite, însă, într-o hârtie albastră. La finalul experimentului, când ei au fost întrebați ce culoare avea ambalajul bomboanelor pe care le gustaseră, aproximativ jumătate au răspuns, în mod surprinzător: culoarea albastră. O reacție similară au avut și subiecții unui al doilea experiment, cărora li s-a oferit suc de portocale, cu un gust sărat și chiar o tentă de oțet. După vizionarea unei reclame care lăuda sucul respectiv, participanții erau mulțumiți de efectul răcoritor al băuturii.

Studiul confirmă astfel că părintele trebuie să fie atent la ce mesaje transmite copilului, întrucât dacă aceste mesaje nu sunt credibile sau sunt aceleași de fiecare dată, ele nu mai au efect. În acest context, profesorul universitar Pânișoară prezintă cele trei elemente considerate de către Kounin (apud Charles, 1992) necesare unui mesaj lansat de către un părinte care să fie auzit, crezut și pus în practică de cel mic.

Varietatea. Un mesaj tebuie să fie întotdeauna nou, proaspăt și revigorant pentru copil, astfel încât să-l mobilizeze.

Provocarea. Pentru ca mesajul transmis de părinte să stârnească interesul celui mic, pe lângă varietate, el trebuie să fie și o provocare pentru copil. Acestuia trebuie să i se solicite curiozitatea, să vrea să afle mai multe despre ceea ce aveți de spus. Este indicat să fie folosit umorul, aspectele constrastante, dar și imagini puternice pentru a capta atenția copilului.

Progresul. Dacă solicitările părinților au fost, în trecut, nerealiste, atunci copilul consideră că nici nu trebuie să mai încerce. De aceea, părintele trebuie să se asigure că micuțul poate să pună în practică imediat ceea ce trebuie, că are succes și că tot acest succes se vede cu ochiul liber. Copilului trebuie să i se ceară exact atât de mult cât poate el să îndeplinească, amintește profesorul universitar Pânișoară.

Acesta atrage atenția că încrederea și respectul, precum și o comunicare pozitivă părinte-copil, sunt ingredientele unei relații de lungă durată, care însă se construiește în timp și care necesită eforturi din partea tuturor celor implicați în relație.

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News