Conflictele și neînțelegerile care pot apare între copil și părinte sau între elev și dascăl pot fi evitate dacă adultul ar urmări cu atenție emoțiile , precum furie, dispreț, surpriză sau frică, pe care fața interlocutorului le trădează. 

Potrivit profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, este foarte important în parcursul educației unui copil ca părintele și educatorul să poată citi toate acele indicii care apar puternic pe fața celui mic, respectiv microexpresiile, motiv pentru care aduce în atenție un inventar util al acestora, fundamentat pe cercetările a două nume de referință în domeniu: Paul Ekman (2011) și Ira Roseman (2011), și explică modul în care trebuie intervenit.

Tristețea poate fi citită foarte ușor pe fața unui copil. Gura deschisă, colțurile buzelor în jos, colțurile interioare ale sprâncenelor ridicate, privirea în jos sunt semne de tristețe. În acest caz, părintele sau profesorul, prin discuții bine conduse, trebuie să ofere copilului capacitatea de a se revela, de a-și expune problemele, de a vedea că este înțeles de către adult.

Și furia poate fi trădată de fața unui copil. Sprâncene trase în jos, cu colțurile interioare spre nas; ochii larg deschiși (pleoapele împing în sprâncenele care sunt trase în jos); buze împreunate și încordate fără să fie încrețite. Este vital ca părintele sau dascălul să identifice semnele nonverbale care arată iminența furie și să privească acest tip de emoție mai detașat, deoarece este mai ușor de evitat decât de a fi gestionat când a luat împloare.

În cazul disprețului se observă doar pe o singură parte a feței: colțul buzei tensionat și ușor ridicat și, potrivit lui Ekman, această stare este resimțită "doar în legătură cu oamenii și acțiunile lor, și nu în legătură cu gusturile, mirosurile sau atingerile"(cum este cazul dezgustului)". Este deosebit de important a se identifica sursa disprețului și intervenit rapid pentru ca există posibilitatea să se ajungă la furie.

Dacă unui copil îi provoacă ceva anume dezgust, atunci pe fața lui se observă cum buza superioară este ridicată la maximum, buza de jos, și ea ridicată la rândul ei (ieșind puțin în afară), nările sunt ridicate și nasul este încrețit. Fiind vorba clar de o stare negativă referitor la un lucru din experiența curentă a copilului, părintele sau profesorul trebuie să se asigure că dezgustul nu este legat de învățare sau de anumite elemente pe care adulții le consideră esențiale pentru dezvoltarea lui.

Dacă un copil este surprins (plăcut sau neplăcut), sprâncenele sunt înălțate și curbate, producând riduri orizontale de-a lungul frunții, ochii sunt larg deschiși, cu pleoapa de deasupra ridicată și cea de jos relaxată, gura este deschisă. Această emoție durează cel mai puțin, ea fiind urmată rapid de altă stare (frică, amuzament, furie, dezamăgire etc.) în funcție de lucrul care a produs surprinderea. Este important a se stabili dacă surpriza are conotații pozitive sau negative.

Frica este dezvăluită de pleoapele superioare ridicate, cele inferioare tensionate; riduri deasupra sprâncenelor în centrul frunții, nu pe toată lungimea frunții (ca la surpriză); gură deschisă și buze trase orizontal spre urechi (alungirea gurii); sprâncene ridicate, ochi larg deschiși. În acest caz, trebuie aflat ce eveniment traumatizant îl face pe copil stresat și anxios, iar ulterior să se acționeze pentru a crește stima de sine a celui mic și încrederea în părinți și dascăli.

În schimb, pentru a citi fericirea pe fața unui copil nu este nevoie de niciun îndrumar, deoarece se poate citi foarte ușor.

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News