Pe măsură ce fiecare copil crește și capătă independență, modul în care acesta percepe rolul părinților sau al educatorilor în viața sa poate schimba. Ori, pentru ca aceștia să rămână în continuare unele dintre persoanele cele mai convingătoare din viața copiilor lor, trebuie să facă apel la toate aspectele care le vor oferi un plus, inclusiv la persuasiune.

În opinia profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, persuasiunea este un subiect de care unii oameni se feresc, chiar dacă probabil că este o precauție un pic exagerată, și amintește cum Roger Dawson face o adevărată pledoarie pentru a considera persuasiunea un lucru firesc în viața fiecăruia dintre noi. „Ne trezim dimineața pentru că părinții noștri ne-au convins de mici că așa este bine. Trăim unde trăim pentru că cineva ne-a convins să cumpărăm sau să închiriem un apartament. Pe tot parcursul unei zile din viața noastră respectăm convențiile specifice pentru că am fost convinși să o facem. Nu mințim, nu înșelăm și nu furăm pentru că cineva ne-a convins să adoptăm o serie de standarde etice. Suntem înconjurați de lucruri pe care alți oameni ne-au convins să le cumpărăm".

În consecință, profesorul universitar Pânișoară readuce în atenția părinților de succes alte patru elemente ce i-ar ajuta să le mențină forța de convingere în relația cu proprii copii, axe ale dezvoltării unei acțiuni persuasive asupra celor din jur puse la dispoziție de către cercetătorii de la Harvard Business School Press (2008).

- Credibilitatea, definită de experții de la Harvard foarte simplu: încredere + expertiză.

- Teren comun: de obicei, părinții explică copilului lucrurile prin ochii lor, considerând că este firesc ca el să fie motivat de ceea ce suntem și ei, uitând că cel mic nu are nici experiența de viață și nici nu trebuie (neapărat) să împărtășească pasiunile și interesele părinților.

- Susținere informațională: informațiile uimitoare trebuie amestecate cu povești convingătoare, exemple și imagini, pentru a-l fascina pe cel mic și a-l motiva să afle și mai multe.

- O înțelegere profundă a emoțiilor: părintele trebuie să știe prin ce trece copilul lui și să se adapteze, iar profesorul trebuie să reușească să înțeleagă și să conecteze emoțiile sale cu cele ale clasei de elevi. 

Citește mai multe pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News