Profesorul Pânișoară lansează un nou semnal de alarmă legat de supraîncărcarea programului pentru copii, despre goana părinților după excelență la vârste din ce în ce mai mici, despre alergarea permanentă de la o activitate educațională la alta.
"Unde mai este în toată această ecuație copilul? Unde mai intră copilăria, bucuria jocului, motivația, seninătatea de a privi lumea „cu ochi de copil"? Se pare că le-am pierdut pe undeva pe drum și ne trezim atunci când este prea târziu, când copilul nu mai reacționează la simplul îndemn „învață", când a obosit prematur.
Iar tot acest tablou – destul de sumbru, recunosc – poate să aibă nuanțe și mai închise la culoare. Carey (2015) afirmă că meditaţiile încep de la o vârstă din ce în ce mai fragedă. Autoarea relatează în sprijinul celor spuse mărturia unei directoare de grădiniţă care povestea despre educatori angajaţi să pregătească micuţi de 2 ani pentru testele de evaluare care le erau necesare pentru acceptarea la şcolile private selecte. Meditatori de la vârsta de doi ani? Vorbim despre o exagerare desigur, dar este acest fapt atât de izolat pe cât am vrea să credem?
[citeste si]
În fond ce este cu tot acest stres? Sunt copiii stresați sau este un factor pozitiv pentru că și viața o să fie stresantă? Carey aduce și evidențe în sprijinul spuselor sale: „conform unui sondaj, unul din trei elevi de şcoală primară din Birmingham era atât de stresat de teste încât nu putea să mănînce sau să doarmă. Aproape jumătate dintre copii – 48% – nu se puteau concentra din cauză că erau foarte îngrijoraţi. 43% au recunoscut că erau îngrijoraţi să nu şi dezamăgească familiile (...) Unul din cinci copii britanici a suferit sau suferă de „fobia" de a merge la şcoală". Este un tablou familiar? Nu numai că este, dar tinde să capete contururi din ce în ce mai definite. De ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că micuțul nostru este înconjurat, este atacat din toate direcțiile și nu are prea multe șanse să câștige acest război:
• în primul rând este părintele care vrea să aibă copilul cel mai bun! De obicei părintele de acest tip proiectează în copil propria aspirație, poate propriul eșec. Iar copilul simte această presiune continuă și nu vrea să-și dezamăgească familia".
Citește continuarea pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
- Horoscop 28 martie: Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Pești. Zodia care are nevoie de o schimbare. Bucură-te de viață!
- Alternativa din capitalele europene, după interzicerea centralelor pe gaz. Ștefan Pălărie (USR): Nu transportă gaz până în apartament
- AFM, finanțare de 1900 de euro pentru fiecare familie unde venitul pe membru este sub 1700 de lei. Ce este programul ”Prima Conectare”. ”Aduceți civilizația în casa omului”
- Dan Negru mai vrea o lege dacă se decide închiderea supermarketurilor în weekend: Să-i interzică lui Bartoș!
- BANCUL ZILEI: După căsătorie...
- Strategul Cristian Socol, reacție la ultimele date Eurostat despre România. Am depășit și Ungaria. Cea mai mare viteză din ultimii 10 ani
- Şedinţă de Guvern: Modificarea unor măsuri fiscal-bugetare, pe ordinea de zi
- Un înlocuitor al zahărului, mai dăunător decât zahărul în sine. Medicii trag un semnal de alarmă: Evitați-l!
- Alexandru Rafila, reacție după ce Oana Sivache (ASSMB) a fost inculpată de DNA
- Motivul pentru care testele PISA nu sunt relevante pentru România. Marian Staș, coordonator de programe educaționale: Analfabetismul logic e problema