În Vestul Mijlociu, una dintre cele mai productive regiuni agricole din lume, cercetătorii au calculat că solul din SUA se erodează de 1.000 de ori mai repede decât înainte de ascensiunea agriculturii moderne.

Asta înseamnă mult mai multă pierdere de sol decât ceea ce ar trebui să fie permis în conformitate cu ceea ce Departamentul de Agricultură al SUA (USDA) spune că este sustenabil în ghidurile sale de management al solului. „Pentru prima dată, știm care sunt ratele naturale de eroziune în Vestul Mijlociu”, spune geologul Caroline Quarrier, care a finalizat această cercetare ca parte a tezei de master la Universitatea din Massachusetts (UMass) Amherst. „Și pentru că acum cunoaștem rata de eroziune înainte de stabilirea euro-americană, putem vedea exact cât de mult a accelerat procesul agricultura modernă”, completează ea.

Studiul se bazează pe prezența în solul din SUA a unui element rar cunoscut sub numele de beriliu-10, pe care Quarrier și colegii ei l-au detectat în 14 prerii native din Vestul Mijlociu care nu au fost perturbate de agricultură.

Beriliul-10 se formează în mare parte în atmosfera Pământului atunci când razele cosmice din Calea Lactee străpung planeta. Odată ce ajunge în stratul superior al solului, timpul său de înjumătățire poate dezvălui rate de eroziune de-a lungul a mii sau chiar milioane de ani. Înainte de agricultura modernă, ratele medii de eroziune în preriile din Iowa, Minnesota, Dakota de Sud, Nebraska și Kansas erau de aproximativ 0,04 milimetri pe an, au descoperit Quarrier și colegii săi. Acest număr este valabil începând cu ultima eră glaciară, din urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Dar situația s-a schimbat. Măsurătorile anterioare din câmpurile agricole adiacente preriilor native studiate arată că aceste zone cultivate pierd sol cu o viteză mult mai mare, de o mie de ori mai mare în unele locuri, scrie Science Alert.

Ritmul de degradare a solului, îngrijorător

Regulile actuale de durabilitate ale USDA se bazează pe ideea că solul vegetal din Vestul Mijlociu poate rezista doar la un milimetru de eroziune în fiecare an. Acest nivel „de referință” al eroziunii este de 25 de ori mai mare decât ratele medii de eroziune pre-agricole calculate de Carrier și colegii ei. Cu alte cuvinte, eroziunea pe care USDA o consideră „tolerabilă” pentru aceste locații este cu mult, mult peste ratele de eroziune naturală, conform numerelor recente.

Acest lucru este o îngrijorător deoarece, în acest ritm, solul din SUA este pur și simplu incapabil să se recupereze; dispare mai repede decât se poate acumula. Drept urmare, din ce în ce mai mult sol se pierde în fiecare an.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News