Un cadru didactic la Universitatea Transilvania din Brașov a utilizat imagini dintr-un program satelitar gestionat de CIA, pentru spionaj, în perioada Războiului Rece, pentru a analiza dinamica suprafețelor împădurite din România, la începutul anilor `60. 

Prof. Dr. Mihai Daniel Niță, cadru didactic la Universitatea Transilvania din  Brașov, a utilizat imaginile din programul satelitar Corona, gestionat de CIA,  pentru spionaj, în perioada Războiului Rece, pentru a analiza dinamica suprafețelor împădurite din România, la începutul anilor `60. Astfel, a obținut în  premieră o imagine reală a pădurilor din acele vremuri și a putut observa care a fost evoluția lor în țara noastră.

Mihai Niță este profesor, cadru didactic la Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, și printre interesele sale de  cercetare se regăsește istoria pădurilor din Estul Europei. Astfel că și-a propus să  afle cât mai multe și chiar să realizeze o hartă a pădurilor din România, așa cum  existau ele în urmă cu 60 de ani. De aproximativ cinci ani lucrează la un proiect care analizează dinamica zonelor forestiere din România, de la începutul anilor 60 până în  zilele noastre, folosind imagini satelitare. 

Proiect unic în lume 

La prima vedere, pare un proiect facil, dar lipsa informațiilor din perioada 1960-1970 a fost cea care a dat ideea unui proiect unic în lume: prelucrarea pe suprafețe mari a imaginilor din programul satelitar Corona, utilizat de CIA în spionaj, în timpul  Războiului Rece. Aceste capturi erau singurele surse pentru o imagine cât mai clară  și concludentă a zonelor forestiere din România.  

Folosit exclusiv pentru spionaj, proiectul de sateliți Corona a strâns în perioada anilor  1960-1970 nu mai puțin de 850.000 de imagini care au fost declasificate abia în  1995. Imaginile Corona sunt unice si de o rezoluție impresionantă – 2 metri/pixel. Chiar și pentru standardele zilelor noastre această rezoluție concurează cu imaginile  Google Earth, însă din cauza distorsiunilor și specificațiilor acestora, puține persoane  au reușit până acum să le analizeze pe suprafețe întinse.  

Ceea ce a făcut însă Mihai Niță este revoluționar pentru istoria forestieră din  România și din întreaga lume: a îmbinat diverse tehnologii de procesare de imagini de tip computer-vision cu tehnologii privind realitatea augmentată și astfel a reușit să reconstruiască 3D zonele forestiere istorice din România. Procesul nu a fost deloc unul facil. A impus mai bine de cinci ani de muncă și analiză a datelor rezultate. 

Jumătate de milion de hectare au fost despădurite

Astfel a reușit să afle ceea ce nicio carte și nicio hartă a anilor `60 nu menționau: într o perioadă de câțiva ani, o jumătate de milion de hectare (aproximativ 8% din  suprafața împădurită a țării) au fost despădurite de companiile mixte româno sovietice SOVROM, sub paravanul plăților compensatorii daunelor de război. Practic, efectele războiului au fost identificate și transpuse spațial și temporal în mod real și obiectiv. În perioada comunistă nu au existat astfel de relatări, ba mai mult,  informațiile au fost cenzurate. Astfel că niciodată nu s-a știut cu adevărat cât de  afectate au fost pădurile din România de acea activitate. Pentru asta era nevoie de o  imagine de sus, pentru a analiza comparativ suprafețele forestiere, și singura sursă  de imagini pentru acea perioadă erau sateliții de spionaj ai CIA, iar mai apoi a fost  nevoie de ani de muncă și pricepere de utilizare a noilor tehnologii pentru a face o  analiză clară. Între timp, în România, suprafețele distruse atunci au fost recuperate  prin eforturi mari ale corpului silvic din acea vreme, atât prin activități de împădurire  cât și prin lucrări de corectarea torenților. 

Momentul surprins de imaginile din anii `60 reprezintă un punct de cotitură în  dezvoltarea pădurilor românești. Date fiind efectele ulterioare (de ex. intensificarea  viiturilor torențiale, eroziunea versanților) cauzate de suprafețele mari afectate de  despăduriri, managementul pădurilor în România a urmat după anii 70 calea  sustenabilității. Analizele comparative dintre imaginile spion istorice și imaginile  satelitare din zilele noastre au scos la iveală efectele benefice ale acestui tip de  management: reducerea de până la 4 ori a suprafețelor afectate de tăieri rase,  promovarea pădurilor naturale în detrimentul plantațiilor, dar mai ales creșterea  suprafeței ocupate de vegetație forestieră cu aproximativ 10-12%.  

The New York Times a publicat cercetarea 

Ideea de a utiliza imaginile unor sateliți folosiți exclusiv pentru spionaj, pentru a crea  o hartă în timp a zonelor forestiere și a realiza analize în domeniul forestier le-a atras  atenția și jurnaliștilor de la The New York Times care la începutul săptămânii au  dedicat un articol și o analiză amplă acestui proiect. 

(https://www.nytimes.com/2021/01/05/science/corona-satellites-environment.html) 

Proiectul Prof. Dr. Mihai Niță a fost finanțat printr-o bursă Fulbright în Statele Unite  ale Americii, și alături de el au lucrat și Dr. Cătălina Munteanu, de la Universitatea din  Humboldt - Berlin, Prof. Dr. Volker Radeloff de la Universitatea Madison - Wisconsin,  Dr. Garik Gutman din cadrul NASA și Prof. Dr. Ioan Vasile Abrudan din cadrul Universității Transilvania din Brașov.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News