Ei nu au nici apă, nici căldură, nici gaz, iar deseori sunt lipsiţi şi de energie electrică. Magazinele care vând alimente, produse de igienă sau industriale sunt închise, iar viaţa localnicilor din Doneţk depinde în mare măsură de ajutoarele umanitare pe care diferite organizaţii internaţionale le trimit în zonă.

'Astăzi ne ajută mult administraţia regională, administraţia militară raională şi multe organizaţii internaţionale, care asigură pachete cu alimente de bază, produse de igienă, lanterne şi alte obiecte care ajută populaţia aflată în această zonă. Serviciile comunale, în comparaţie cu anii precedenţi, lucrează în regim accelerat. În afară de funcţiile pe care le aveau până acum, se ocupă şi de furnizarea de lemne şi cărbune pentru populaţia care are nevoie de aceste servicii. Tot ei se ocupă şi de înlăturarea efectelor atacurilor din partea armatei ruse', susţine şeful Administraţiei Militare din oraşul Toreţk din raionul Bahmut, Vasîli Cincik, într-o declaraţie acordată sâmbătă pentru Agerpres.

Oleksandra are 87 de ani şi trăieşte acum cel de-al doilea război din viaţa ei. Ea spune că nu se mai teme de niciun război şi deplânge condiţiile de viaţă improprii pe care este nevoită să le accepte. Ea va rămâne în Toreţk indiferent de situaţie.

'Încălzire nu avem, apă nu avem, gaze nu avem şi nici lumină nu avem. M-am născut aici înainte de Al Doilea Război Mondial. Am 87 de ani. În primul rând, noi am fost aici când au fost nemţii. Acum la bătrâneţe avem din nou război. Pentru ce avem nevoie de asta? Ne temem de război', spune bătrâna.

Apa din Toreţk era asigurată dintr-o sursă aflată pe raza teritoriului aflat acum sub controlul armatei ruse, dar conducta nu mai are nicio picătură de apă.

'Oraşul nostru este un oraş de pe linia frontului din 2014 şi, luând în consideraţie că din 24 februarie a început o fază activă a agresiunii ruseşti, am fost atacaţi ca şi multe alte oraşe, ca şi întreg teritoriul Ucrainei. Inamicul distruge fără milă întreg teritoriul nostru, distruge infrastructura, infrastructura critică, blocurile de locuit şi centrele logistice', a precizat Vasîli Cincik.

Toreţk avea înainte de război circa 75.000 de locuitori, însă acum mai sunt puţin peste 15.000, adică doar o cincime din ceea ce a fost în urmă cu câţiva ani. În localitate funcţionau 12 mine. Acum, în plin război, cu armata rusă la mai puţin de cinci kilometri distanţă, mai este deschisă doar o mină, în care lucrează circa 2.000 de oameni.

'Toreţk cuprinde două oraşe, şapte comune şi zece sate. Neţinând cont de situaţia grea, de faptul că au loc lupte, întreprinderea de stat 'Cărbunele din Toreţk' lucrează şi extrage şi astăzi cocs. 2000 de persone lucrează pe teritoriul raionului. Oraşul este unul de mineri, este unul mono-industrial, iar minele sunt principalul contribuabil la bugetul local, alături de firmele care deservesc aceste mine', explică şeful Administraţiei Militare. De la începutul războiului şi până acum, mai mult de 70 de persoane, locuitori din Toreţk, şi-au pierdut viaţa, iar peste 175 au fost răniţi în urma atacurilor armatei ruse, conform unui reportaj Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News