Un studiu realizat de echipa comună de arheologie a Muzeului Național al Chinei, Muzeul Nanjing și Muzeul Sihong a găsit dovezi ale cultivării orezului într-un sit neolitic datând de acum 8.000 de ani.

Cercetătorii au efectuat o analiză microscopică a resturilor de macro și micro-plante, a resturilor alimentare și a caracteristicilor asemănătoare câmpului de orez din situl Hanjing, din regiunea râului Huai din China, în perioada neoliticului mediu. Boabele de orez carbonizate recuperate au confirmat că orezul domestic și orezul sălbatic au coexistat, iar o datare directă cu radiocarbon a boabelor de orez carbonizate a relevat o vechime între 8400-8000 de ani. Caracteristicile arheologice asemănătoare câmpurilor de orez sugerează câteva forme inițiale de gestionare a hidrologiei locale la Hanjing, care ar fi facilitat irigarea și drenajul.

Echipa a examinat, de asemenea, microstructura sedimentelor care aveau resturi carbonizate de plante de orez sau amprente pe suprafețele interioare sau exterioare, precum și în secțiunea transversală a cioburilor. Unele reziduuri translucide au fost identificate ca fiind fitoliti din coaja de orez. O analiză a lipidelor din crustele alimentare, cât și din matricele ceramice sugerează că vasele de ceramică au fost utilizate în principal pentru a procesa plante pe bază de C3 (eventual orez), alimente acvatice și animale terestre nerumegătoare.

O dovadă a agriculturii timpurii a orezului

Combinând dovezile zooarheologice cu datele arheobotanice, este clar că vânătoarea, pescuitul, cultivarea orezului și colectarea hranei din plante sălbatice au fost toate părți importante ale economiei de subzistență la Hanjing în urmă cu 8 milenii, scrie Heritage Daily. 

Dr. Zhenwei Qiu de la Muzeul Național al Chinei a spus: „Această economie de subzistență indică o caracteristică comună a strategiilor de subzistență între siturile neolitice timpurii până la mijlocii din valea Huai, în care vânătoarea și culesul hranei au jucat încă un rol foarte important în producția de alimente”, spune Qiu.

Echipa crede că situl Hanjing prezintă una dintre cele mai timpurii dovezi ale cultivării orezului în valea râului Huai, susținând că această regiune este un centru important pentru dezvoltarea timpurie a economiilor orezului, care a fost mai puțin înțelese în cercetările moderne. 

Măsurătorile celulelor buliforme de tip Oryza cu vârf dublu arată că anumite tipuri de fitoliți au o semnificație diferită în prezicerea domesticirii orezului la Hanjing.

„Această discrepanță de identificare a fitoliților și de predicție a domesticirii orezului ar putea fi atribuită mai multor factori analitici și metodologici, inclusiv abordări analitice și problemelor de eșantionare, metode statistice aplicate în timpul măsurării și analizei datelor”, a adăugat Qiu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News