În comunism, se saluta cu ”Onoare muncii” de 1 Mai și dacă o perioadă au sfârâit micii și atunci, s-a luat decizia apoi că mai onorabil ar fi ca de ziua muncii... să se muncească. 

””Onoare muncii” - așa erau saluturile muncitorești înainte de `89” a început jurnalistul Val Vâlcu emisiunea ”Nod în Papură” de la DCNewsTV. 

Alfred Bulai, sociolog, își amintește: ”Eu am copilărit în Piața Iorga până la 10 ani, apoi ne-am mutat în Pantelimon că a primit mama casă. Când eram copil, nu exista sărbătoare mai mare decât 23 august și 1 mai. Pentru că era cu manifestație și se puneau tonete stradale cu crenvurşti și mici. Eu eram înnebunit cu crenvurştii, nu cu micii. Era perechea 5 lei. Îi ceream lu` maică-mea bani și mă duceam de două-trei ori, eram înnebunit, mâncam pentru jumătate de an, pentru că nu prea se găseau... sau poate se găseau, dar maică-mea nu lua. Nimic nu era mai trist decât zilele în care ploua, nu se ținea manifestația și nu mai erau cu mici și cu crenvurşti. Până am plecat, a venit inițiativa lăudabilă pentru ei, nu pentru mine, să se serbeze ziua muncii prin muncă și nu se mai făcea nimic, ceea ce era trist pentru mine. În limbajul obișnuit, pe vremea aia, când ceva era de valoare, se spunea că ”e meserie”. După anii `90, apare cuvântul marfă. Marfă înseamnă că se vinde. Și dacă se vinde înseamnă că e bun. Sunt interesante expresiile pentru că ele marchează o schimbare valorică a societății. Ideea de meserie, de profesiune nu mai este valabilă”. 

Vezi mai mult în video: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News