Steaua – de fapt un sistem stelar binar care cuprinde o pitică albă și o gigantă roșie – nu este în cea mai mare parte vizibilă de pe Pământ fără ajutorul unui telescop. Situată la 3.000 de ani lumină de Pământ, gravitația piticii albe trage încet material de pe gigantul roșu, producând în cele din urmă o explozie pe care o poți vedea o dată în viață, sau de două ori, dacă ești norocos, scrie IFL Science.

„Stelele sunt suficient de aproape încât, pe măsură ce gigantul roșu devine instabil din cauza creșterii temperaturii și presiunii sale și începe să-și ejecteze straturile exterioare, pitica albă colectează acea materie pe suprafața sa”, explică NASA.

„Atmosfera densă puțin adâncă a piticii albe se încălzește în cele din urmă și provoacă o reacție termonucleară fugitivă – care produce nova pe care o vedem de pe Pământ”, mai precizează instituția americană.

Acest lucru se întâmplă aproximativ la fiecare 80 de ani. Știm acest lucru datorită observațiilor din 1866 și 1946, când sistemul stelar a strălucit de câteva mii de ori mai puternic și a devenit vizibil cu ochiul liber. Steaua s-a văzut aproape la fel de strălucitor pe cer precum Steaua Polară.

Este posibil să nu fi fost pentru prima dată când nova a fost observată. În decembrie 1787, reverendul Francis Wollaston a observat și a documentat o stea în poziția lui T Coronae Borealis. Probabil că a fost aceeași stea.

Este posibil să avem, de asemenea, o descriere mult mai veche a stelei, mergând până în Bavaria din secolul al XIII-lea.

„Evenimentul din 1217 are un raport al martorilor oculari scris de Abbott Burchard din Upsberg ca o sursă punctiformă stelară cu creștere rapidă în Corona Borealis care „a strălucit cu mare lumină”, a durat „multe zile” și a fost atribuită drept fiind un „semn minunat”, a scris Bradley Schaefer, profesor emerit la Departamentul de Fizică și Astronomie al Universității de Stat din Louisiana, într-o lucrare din 2023 publicată în Journal for the History of Astronomy.

„Acest eveniment nu poate fi o observația e unei comete, pentru că Burchard a folosit termenul pentru o stea („stela”). În plus Burchard a vorbit despre stea în mod pozitiv, acest lucru fiind imposibil pentru cometele care sunt universal descrise în epoca medievală drept rău părevestitoare”, a mai zis el.

Înainte de exploziile anterioare, steaua a suferit o creștere a luminozității, urmată de o scădere înainte de erupție.

Pe baza informațiilor anterioare, astronomii se așteaptă ca următoarea nova să aibă loc de acum până în septembrie. Fiți cu ochii pe constelația Corona Borealis în următoarele luni și veți fi martorul acestui eveniment unic în viață, așa cum probabil a fost și pentru cei care au trăit în 1217. Dacă nu, ați putea oricând să vedeți cometa C/2023 A3, pe măsură ce va deveni vizibilă în lunile următoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News