Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Oana Stănciulescu, răspuns pentru "Elie Wiesel": Nu pot ignora
Autor: DCNews Team | Categorie: Stiri
Oana Stănciulescu răspunde criticilor conform cărora unele afirmații ale acesteia au adus atingere memoriei victimelor și supraviețuitorilor Holocaustului.
"Ca jurnalist și ca persoană responsabilă nu pot ignora criticile care mi-au fost aduse public în ultimele zile, cu deosebire recentul comunicat al Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel". Din respect pentru misiunea și activitatea acestei instituții doresc să fac o serie de precizări cu privire la faptele și ideile care îmi sunt reproșate.
Întreaga mea carieră, precum și convingerile mele personale, nu sunt în niciun fel de natură să justifice acuze de antisemitism sau de negare a holocaustului. Dimpotrivă, m-am așezat întotdeauna de partea valorilor democratice, pe care le împărtășesc și pe care m-am străduit să le urmez întotdeauna. Democrația este, din punctul meu de vedere, opusă atât comunismului cât și fascismului, cele două flageluri totalitare care au desfigurat Europa și lumea în secolul trecut. Democrația este adevăratul anti-fascism, precum și adevăratul anti-comunism. Nu am nicio ezitare în a recunoaște în holocaust ceea ce istoricii au demonstrat deja de decenii: o acțiune criminală, condusă de către stat, planificată, calculată, la scară industrială, având ca scop exterminarea evreilor din Europa. Nicio persoană cu minimă educație și de bună credință nu poate nega caracterul sinistru al unei acțiuni care în numai cinci ani a dus la moartea a 11 milioane de persoane, alese ca țintă pentru simpla lor apartenență etnică.
Eu însămi mi-am dedicat mulți ani pentru recuperarea memoriei unei alte atrocități politice a secolului trecut, anume crimele comunismului în România. Ca jurnalist m-am apropiat în mod firesc de acest subiect încă din anii 1990. Am dedicat articole numeroase unor personalități istorice democratice ale României care au pierit sau au îndurat ani de prizonierat în închisorile regimului comunist, precum Iuliu Maniu, Corneliu Coposu sau Ion Mihalache. Singura mea dorință a fost ca adevărul despre crimele comuniste să ajungă la public. Situația multora dintre prizonierii politici încă nu este clarificată și fără îndoială că mai sunt numeroase studii de făcut în această privință. Este binecunoscut faptul că între deținuții politici s-au aflat și legionari, dar ei nu reprezintă majoritatea. Cunoașterea istoriei sistemului concentraționar comunist în România îi include, însă și pe aceștia. Atunci când m-am referit la unii dintre ei nu m-am raliat în niciun fel opiniilor lor politice, ideologiei antisemite și nici nu am cauționat utilizarea violenței în politică sau a oricărei forme de ură etnică. Singurul lucru pe care l-am afirmat, în legătură cu unii dintre intelectualii care s-au asociat în activitatea politică cu diverse forme ale fascismului, precum Mircea Vulcănescu sau Gheorghe Brătianu, este faptul că trebuie să găsim o cale de a face distincțiile care pot fi făcute între opera lor intelectuală și alegerile lor politice. Amintesc faptul că România nu este singulară în această privință. Opera unor intelectuali poate și mai vinovați prin pro-fascismul lor activ, precum Heidegger în Germania, Louis-Ferdinand Céline în Franța sau Ezra Pound în cultura americană, continuă să fie studiată, publicată, face parte din patrimoniul culturii universale, fără ca autorii să fie în felul acesta scuzați în vreun fel pentru culpele lor politice. Acesta a fost sensul integral al criticilor pe care le-am adus anumitor pasaje din textul Legii 217 și în niciun caz nu am inteționat să propun disculparea fascismului și a crimelor sale în România.
Holocaustul și crimele comunismului sunt două realități istorice atroce, între care nu putem face comparații și ierarhii. Nu trebuie să le confundăm, nu trebuie să considerăm o categorie de crime mai puțin importantă decât alta, nu se pot face ierarhii în privința unor astfel de subiecte. Singura cale prin care pot fi combătute asemenea derapaje este democrația. Iar pentru mine libertățile democratice, în primul rând libertatea de opinie și de expresie, sunt esențiale. Le-am apărat întotdeauna și le voi apăra în continuare. Iată de ce consider nedrepte și nemeritate afirmațiile care s-au făcut în legătură cu mine în recentul comunicat al Institutului "Elie Wiesel" ", spune Oana Stănciulescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
