O exprimare cel putin impiedicata a doamnei deputat PDL, Andreea Paul, ma pune pe ganduri.

 Fostul consilier economic in Guvernele Boc afirma, citez: „In Romania, nu mai e loc de romani in afaceri". Citind aceste cuvinte, am ramas initial socat. Cum adica societatile straine, atunci cand doresc sa investeasca, se confrunta pretutindeni cu investitori romani? Traim oare intr-un paradis romanesc si nu stim? Sau doamna Andreea Paul a incercat sa spuna, de fapt, contrariul si s-a poticnit nitel?

M-am dumirit urmarind intreaga declaratie a analistei economice ajunsa om politic. Andreea Paul, de fapt, intentioneaza sa promoveze o afirmatie diametral opusa si care este corecta. Si anume ca oamenii de afaceri romani sunt, incet-incet, dar cat se poate de sigur, impinsi afara. Treptat, ei nu mai au loc in tara lor de societatile cu capital strain. Daca s-ar fi exprimat corect, doamna deputat Andreea Paul ar fi folosit urmatoarea expresie: "In Romania, romanii nu mai pot intra in afaceri, intrucat terenul este ocupat de straini".

Prima intrebare pe care mi-o pun intelegand, in fine, sensul corect al opiniei exprimate de doamna Andreea Paul este daca are sau nu dreptate. Este sau nu adevarat ca romanii sunt eliminati, in propriul stat, din viata si competitia economica? Urmeaza a doua intrebare: Daca afirmam acest lucru si il si demonstram, am putea fi acuzati de nationalism extremist? La prima intrebare raspunsul este alarmant. Nu numai marii oameni de afaceri sunt, pe rand, exterminati, dar nici macar asa-zisa clasa de mijloc nu exista intr-o proportie cat de cat consistenta in Romania. Ca urmare, apar consecinte grave de natura sociala, economica si politica. In plan social, ne rostogolim la vale. Nivelul de viata nu are cum sa creasca. In schimb, are cum sa scada. Este normal. Atata timp cat somajul se mentine la cote alarmante, iar Guvernele Ponta I si II s-au dovedit incapabile sa puna la loc cele 800.000 de locuri de munca pierdute sub guvernarile Boc, atata timp cat numarul pensionarilor este mai mare decat cel al salariatiilor, asa cum remarca, pe buna dreptate, si Andreea Paul, ne afla in imposibilitatea de a progresa. Practic, in fiecare zi, dispar alte si alte societati comerciale autohtone. Prin insolventa si apoi prin faliment. Numarul acestora este inspaimantator, dar premierul Victor Ponta, campion abosult in materie de performante in comunicarea publica, refuza sa ne spuna adevarul. Il descoperim cu greu, traducand informatiile succinte pe care le primim de la Institutul National de Statistica. Acest fenomen, de intrare masiva in insolventa si faliment al unui numar inspaimantator de societati comerciale, antreneaza urmatoarele consecinte: conform principiului dominoului, falimentul unei societati incapabila sa plateasca facturile datorate altei societati comerciale antreneaza noi si noi insolvente si falimente in efect de cascada; toate aceste insolvente si falimente lasa noi si noi familii pe drumuri; aceste milioane de familii ajung sa nu-si mai poata plati ratele la banci sau diverse sume datorate statului si, ca urmare, intra si ele in faliment personal. In plan economic, dispar practic sub ochii nostri societatile mici si mijlocii, societatilor mari cu capital romanesc rezervandu-li-se un alt sfarsit, ceva mai dur si mai razant. Asupra caruia nu voi insista. Romania devine astfel, cu motoarele economice gripate, un furnizor de materie prima ieftina, de forta de munca la fel de ieftina si o piata de desfacere care-i secatuieste pe romani si de ultimele rezerve. Pentru ca nu mai cumpara de la ei insisi, ci de la altii. Iar in plan politic, pentru partidele de dreapta cel putin, consecinta cea mai dramatica este ca isi pierd orice sustinere politica. Pentru ca electoratul partidelor de dreapata, dupa cum se stie, il constituie clasa de mijloc. Care, incet-incet, nu mai e. De aici si ingrijorarea legitima a doamnei Andreea Paul, atat de acuta fiind aceasta ingrijorare, incat nici nu mai conteaza ca, primele lovituri dramatice, clasa de mijloc le-a primit chiar sub guvernele in care dansa a fost consilier economic.

Deci, la prima intrebare raspunsul este afirmativ. Doamna Andreea Paul are dreptate. A doua intrebare este daca pacatuim prin ceva exprimandu-ne ingrijorarea. Daca nu cumva devenim nationalisti extremisti. Persoane care vor sa-i alunge pe straini din tara. Eu nu cred ca, promovand, macar la nivel teoretic daca nu putem si practic, sloganul liberal „Prin noi insine", comitem vreun pacat fata de scumpul capitalism si minunata Uniune Europeana cu libera ei concurenta si cu desfiintarea barierelor vamale. Cu cat o natiune a Uniunii Europene este mai puternica, cu atat Uniunea Europeana devine mai puternica. Prin urmare, obiectivul nostru ca stat este ca, din punct de vedere economic, sa devenim una dintre principalele puteri europene. Si prin aceasta nu contravenim principiilor care stau la baza acestei constructii comune. Dimpotriva, daca economia Romaniei devine din ce in ce mai slaba, astfel incat, in final, o populatie de 20 de milioane sa ajunga la mila statelor bogate UE, nu vom face decat sa lovim in chiar ratiunea de a fi a UE.

Deci, ne-am linistit. Tragand semnalul de alarma legat de inconsistenta capitalului autohton in raport cu cel strain, nu pacatuim in nici un fel nici fata de romani si nici fata de celelalte state UE. Deci, guvernele trebuie sa se dea peste cap si sa recurga la toate mijloacele necesare pentru ca, in conditii de concurenta loiala, sa elibereze terenul in favoarea unei economii autohtone. Ceea ce inseamna, in primul si in primul rand, tratament egal. Tratament egal intre firmele romanesti si straine. Intre capitalul romanesc si capitalul strain. Cu alte cuvinte, daca lumea civilizata ii considera eroi, cum, pe buna dreptate, spune doamna Andreea Paul, pe capitalistii bogati care creeaza zeci de mii de locuri de munca, acelasi lucru trebuie sa facem si noi cu capitalistii nostri. Sa incetam deci sa-i mai tratam drept hoti, drept corupti si corupatori si sa-i tratam cu tot respectul cuvenit. Cu respectul de care se bucura omologii lor din alte state. Sa inceteze deci vanatoarea de capitalisti romani. Deja mult prea multi au disparut, mult prea multi se afla dupa gratii. Mult prea multi au trebuit sa isi cedeze altora afacerile. Unor straini. Mult prea multi au fost siliti sa-si mute societatile in alte state. Mult prea multi au fost falimentati si au disparut.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News