Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
O săptămână cu președintele TRUMP
Autor: DCNews Team | Categorie: Politica
O săptămână plină pentru președintele SUA Donald Trump. "Președintele Donald Trump știe să ocupe centrul scenei, iar presa va avea mult de lucru", spune istoricul Daniela Zaharia, într-o analiză în exclusivitate pentru DcNEWS.
Un lucru este sigur și de mult demonstrat: președintele Donald Trump știe să ocupe centrul scenei. Dacă putem spune ceva despre mandatul său, oricât de lung se va dovedi, este faptul că presa va avea mult de lucru. Deja măsurile primelor zile au oferit un enorm material:retragerea Statelor Unite din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP) – comentată ca o abandonare a partenerilor extrem-orientali, lăsați, aparent, să se descurce cum pot în fața Chinei; altercația telefonică și pe Twitter cu președintele Mexicului pe tema faimosului zid – cu efectul destul de deranjant al ridicării nivelului de popularitate internațională a liderului mexican, altfel un personaj de o probitate cam îndoielnică; restrângerea sprijinului fianciar federal pentru asistența oferită întreruperilor de sarcină – arătând că militanții pentru drepturile femeilor au temeri justificate; ordinul executiv pentru reluarea construcției a două conducte petroliere și nominalizarea unui critic fervent al măsurilor de protecție a mediului pentru poziția de director al agenției de profil vorbesc de la sine despre intenția noului președinte de a duce, așa cum anunța în programul său de campanie, o politică indiferentă la pericolele ecologice.
Totul culminează cu ordinul care interzice intrarea în Statele Unite a persoanelor originare din șase țări majoritar musulmane, sub pretextul pericolului terorist. Scandalul internațional este imens. Atât de mare, încât până și Theresa May, cu toată dorința sa de-a rămâne în bune relații cu noua administrație americană, a fost nevoită după o primă declarație de cauționare a măsurii să revină cu o luare de poziție mai critică. Nu atât de critică însă precum cea a Națiunilor Unite și nici pe departe atât de critică precum cea a activiștilor americani pentru drepturile omului.
Pentru că am menționat-o deja pe doamna May, să revenim puțin la vizita sa în Statele Unite și mai ales la conferința de presă comună pe care a avut-o cu președintele Trump. Deși mai puțin comentat, acest moment ne-a ajutat să descoperim sau ne-a confirmat mai multe lucruri despre gândirea noului președinte american în privința politicii internaționale. Privind din perspectiva României, am aflat câteva lucruri bune și câteva foarte preocupante.
Mai întâi, este liniștitor să constatăm faptul că NATO continuă să fie un subiect actual. După primele declarații controversate privitoare la alianța nord-atlantică în timpul campaniei înțelegem din declarațiile făcute în conferința de presă că președintele are planuri de viitor pentru NATO. Mai exact, o intenție de extindere a acțiunii alianței dincolo de obiectivele sale inițiale, printr-o implicare mai activă în rezolvarea crizelor din Orientul apropiat, în numele războiului contra terorismului, precum și în conflictele cibernetice, ceea ce înseamnă, inevitabil, o confruntare pe acest front cu Rusia și China. Rămâne de văzut dacă partenerii europeni vor accepta noile obiective, dar realitatea este că sunt cel puțin la fel de mult afectați ca și Statele Unite de cele două probleme. Conversația telefonică de astăzi cu Angela Merkel conduce spre aceeași concluzie. Completând această observație cu declarațiile din Congres ale nominalizaților pentru funcțiile de secretar de stat și secretar pentru apărare, care admit amândoi importanța bazelor americane din România și nevoia menținerii lor, putem spera că acest punct este câștigat.
Tot îmbucurătoare este relativa rezervă care a apărut în declarațiile președintelui american cu privire la Rusia și relația sa cu Putin. Întrebată despre eventuala ridicare a sancțiunilor contra Rusiei, Theresa May a dat răspunsul în jurul căruia se coalizează toți liderii europeni: numai după aplicarea acordului de la Minsk. Președintele Trump, pe de altă parte, nu a fost la fel de ferm, dar nici nu a mai vorbit despre certitudinea unei înțelegeri cu Putin. Pentru prima oară chestiunea relației cu președintele rus a fost pusă mai diplomatic, în contextul relațiilor cu toți liderii politici ai lumii, iar intențiile de a ajunge la o apropiere au fost prezentate ca o dorință a cărei împlinire rămâne încă sub semnul întrebării. Este foarte posibil să vedem, de fapt, confirmate previziunile unor analiști care consideră că eventuala înțelegerea Trump-Putin va fi un eșec la fel de mare ca și înțelegerea Bush-Putin. Prima conversație telefonică între cei doi președinți a fost descrisă în termeni pozitivi, dar generali în ambele comunicate de presă. Rămâne de văzut cum va decurge prima întâlnire dintre cei doi. Și mai ales rămâne de văzut cât de departe poate merge comuniunea de interese dintre cei doi.
Interesant , tot în nota pozitivă apare faptul că președintele Trump a arătat că are capacitatea de a interacționa pozitiv cu liderul unei țări aliate și democratice în chestiuni de politică internațională. Episoadele recente legate de Mexic și chiar reducerea contribuției americane oferite Națiunilor Unite, precum și stilul general de comunicare al lui Trump, provocaseră îndoieli serioase. Totuși, apariția sa în conferința de presă cu Theresa May a fost calmă, chiar călduroasă, a lăsat impresia că este urmarea unui bun dialog, cheia aici fiind chiar noțiunea de dialog. Premierul britanic a primit o întrebare privind calitatea interactivă a discuției și a răspuns că s-a simțit ascultată de către președinte. Evident, cei doi au multe în comun, iar doamna May are cel mai mare interes într-o bună relație cu Statele Unite, care să-i ofere o bază cât mai solidă de negociere a Brexitului cu membrii Uniunii Europene. Cam din acest punct încep și știrile mai puțin bune.
Poate intenționat, poate încurajat de tonul agreabil al primei sale conferințe de presă comună cu un lider internațional, președintele Trump a vorbit despre Brexit. Îi place ideea de Brexit, aplaudă Brexitul, crede că Marea Britanie va avea numai beneficii din acest proces pe care îl privește ca fiind unul de “autodeterminare”. Ceea ce îl ghidează pe președinte în această evaluare este propria sa experiență sa din afaceri, mai exact faptul că, așa cum a relatat chiar în conferința de presă, de câte ori a avut de-a face cu autoritățile naționale ale statelor europene totul a mers rapid și satisfăcător. Atunci când a fost nevoie de negociere cu autoritățile Uniunii, însă, situația s-a dovedit mai complicată și frustrantă. Judecata sa negativă generală cu privire la Uniunea Europeană ca entitate (“Consorțiul”) în relațiile internaționale a fost destul de evidentă în exprimarea președintelui Trump.
Să citim mai departe de atât? Vocile care avertizau încă din timpul campaniei electorale americane în privința unei intenții de demantelare a UE vor primi oare confirmarea? În discursul de inaugurare au existat evidente note de ostilitate la adresa europenilor, cărora noul președinte le reproșează faptul că au profitat de umbrela de securitate oferită de SUA pentru a-și întări economia, fără să ofere suficient în schimb partenerului american. În conferința cu Theresa May a apărut însă o nuanță suplimentară, izvorâtă din experințe personale ale președintelui, legate de afacerile proprii. La fel ca în variate ocazii din timpul campaniei electorale, președintele pare să se bazeze în aprecierea unor situații, inclusiv de natură internațională, mai mult pe evaluări personale, izvorâte din experiențe directe, decât pe date și analize oferite de experți. Cu deosebire impresiile care i s-au format de-a lungul timpului în contextul relațiilor sale de afaceri par să-i determine, într-adevăr, raționamentul. Rămâne de văzut cum va evolua această chestiune, dar europenii trebuie să se simtă preveniți.
Uniunea este flancată de doi autoritariști care-i doresc dezorganizarea, domnii Putin și Erdogan. Pentru ei prăbușirea proiectului european ar fi un mare avantaj, atât economic cât și politic. Amândoi și-au angajat prestigiul personal într-o atitudine de rivalitate cu Uniunea Europeană. Nemulțumirile interne ale țărilor membre și ale cetățenilor europeni, de asemenea, le cunoaștem. Deciziile bazate pe principiul multiculturalismului, mai ales criza refugiaților, au dus la consolidarea revendicărilor identitare care vor fi tot mai vocale în 2017, an electoral în Franța, Germania și Olanda. Mai grav încă, construcția europeană a intrat deja, de peste un deceniu, într-o criză generată de contradicția dintre extinderea birocrației centrale, rolul său tot mai important (unii ar spune chiar despotic), pe de o parte și un paradoxal deficit de integrare, pe de altă parte. Nu avem o politică de securitate energetică comună, nu avem o structură militară comună (europeană, în afara NATO), nu avem alegeri generale europene care să propulseze lideri și structuri de conducere votate de către toți europenii, ca cetățeni ai Uniunii (de aceea UE este reprezentată și condusă de birocrați și nu de oameni politici), dar avem o birocrație centrală costisitoare și nenumărate reglementări pentru detalii dintre cele mai mărunte ale vieții economice și sociale. Evident, criza Uniunii este generată de erorile, de interesele nemărturisite și chiar de lașitățile membrilor Uniunii. Dar lucrul acesta nu înseamnă că trebuie neglijat impactul presiunilor externe, ci dimpotrivă. Modificarea atitudinii celui mai important aliat, Statele Unite, care evoluează rapid spre statutul de competitor direct pe piața internațională, este o lovitură în fața căreia trebuie să ne întrebăm cu toată seriozitatea dacă Uniunea Europeană poate rezista în condițiile actuale.
Una peste alta, o săptămână plină de învățăminte cu președintele Donald Trump. O săptămână în care vedem cu tot mai multă claritate cum liniile de forță ale globalizării sunt puse la încercare și cum începe, de fapt, să se contureze o nouă variantă de globalizare. Dacă Uniunea Europeană nu își va apăra locul în această rearanjare a lucrurilor nici România nu va avea o poziție bună, chiar dacă în privința securității putem conta pe NATO. Vom afla însă mult mai multe până la întâlnirea G-20 de la Hamburg în luna iulie, la care președintele Trump a acceptat să participe la invitația cancelarului Merkel.
Daniela Zaharia,
Istoric, Universitatea din București
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
