Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
O comedie spumoasă. “Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său”
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Olga Delia Mateescu
Stagiunea 2017-2018 a Teatrului Dramaturgilor Români se deschide sâmbătă, 2 septembrie 2017, cu spectacolul “Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său” de Marilena Dumitrescu.
Spectacolul regizat de Ingrid Bonța, cu scenografia semnată de Daniel Divrician, este o comedie savuroasă, în care ițele și interesele se împletesc și despletesc, într-o atmosferă tipic românească.
Spectacolul, supratitrat în limba engleză, îi are în distribuție pe: Olga Delia Mateescu, Adrian Ciobanu, Orodel Olaru, Tudorel Filimon, Ștefan Velniciuc, Marius Drăguș, Pavel Bârsan/ Ovidiu Ușvat, Cristian Dionise/ Mihai Mitrea, Cristian Dumitru/ Radu Mitrea.
Vă așteptăm sâmbătă, 2 septembrie și duminică, 3 septembrie la ora 19.00 în noua sală a Teatrului Dramaturgilor Români, în Calea Griviței, nr. 64-66, sector 1, București. Sala este realizată în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române.
Olga Delia Mateescu, interpreta rolului lui Zoe, vă invită la “o comedie spumoasă, estivală, cu colegi puși pe șotii într-un teatru nou, vis al multor dramaturgi”.
Muzica live va fi interpretată de o orchestră de suflători, sub bagheta lui Hans Groza.
Marilena Dumitrescu (dramaturg): A avut Zaharia Trahanache un fiu?… Se vor întreba poate unii, pentru că el nu apare în piesa lui Caragiale în persoană. Dar apare în spirit, fiind autorul unor vorbe devenite celebre, citate de conu’ Zaharia în O scrisoare pierdută: Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o societate fără prințipuri, va să zică că nu le are. Apare însă în Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său, după moartea părintelui, pentru că unde e o moștenire, apare și moștenitorul. Dar, deși Zaharia Trahanache a avut un singur fiu, dacă ne uităm înspre politica românească din zilele noastre putem constata că a avut o mulțime de urmași. Despre moștenire, urmași și o societate fără prințipuri este vorba în această piesă.”
Ingrid Bonța (regizor):“Are el dreptul să-și bată joc de banii poporului? Doar poporul are dreptul să aleagă cine-și bate joc de banii lui – este una din replicile cheie ale spectacolului. Deși pare foarte serioasă și gravă, situația scenică e o comedie împletită cu muzică și magie. Cum se împart ciorapii după moartea prezidentului Comitetului Permanent, Electoral, Școlar, a Comițiului Agricol și a altor Comite și Comiții? Asta rămâne de văzut în spectacolul Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său. Pentru mine, adeptă a vorbei să mai avem puțintică răbdare, stimabililor, a fost ca un maraton în care am alergat împreună cu întreaga echipă minunată, căreia îi mulțumesc. Dar nu vă temeți! La maratonul ăsta, deși nu ați alergat, dumneavoastră veți ieși pe locul I. Și acum vă îndemn să aveți puțintică răbdare, în câteva minute începe spectacolul.”
Olga Delia Mateescu (Zoe): „O comedie spumoasă, estivală, cu colegi puși pe șotii într-un teatru nou, vis al multor dramaturgi. Acest teatru, prunc acum, va crește prin grija tuturor care se simt părinții lui.”
Ștefan Velniciuc
Ștefan Velniciuc (Dandanache): “ …Și, finis coronatus opus …catindatul din stirpea marilor eroi ai istoriei: Agamiță Dandanache – împovărat de încă un deceniu de dă-i și luptă …și luptă și dă-i…La așa faună politică, un exponent pe măsură (!). Ani mulți și rodnici Teatrului Dramaturgilor Români!”
Cristian Dumitru
Cristian Dumitru (Brânzovenescu): „Piesa Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său este dovada vie că I.L. Caragiale va rămâne permanent contemporan cu viața și vremurile trăite de poporul român. Aceasta este declarația pe care o susțin, o semnez și o declar anonimă.”
Orodel Olaru (Cațavencu) : „Teatru nou, sală proaspătă, text valoros, regie interesantă, muzică originală – iată premizele unui spectacol eveniment. Sper ca celebra expresie simț enorm și văd monstruos să fie pentru dumneavoastră simț enorm și văd minunății. Al dumneavoastră, Cațavencu. ”
Ovidiu Ușvat (Cetățeanul turmentat): „În societatea de astăzi, replica eu cu cine votez a cetățeanului turmentat devine la fel de importantă ca dilema lui Hamlet a fi sau a nu fi alegător”.
Tudorel Filimon
Tudorel Filimon (Pristanda): „Este un moment extraordinar să fiu contemporan cu distinsa doamnă Marilena Dumitrescu și cu atât mai mult să fac parte din distribuția spectacolului Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său! Ne știm de câțiva ani buni și îmi face plăcere ori de câte ori interpretez un text de-al domniei sale. Mă înclin în fața reușitei dumneavoastră!”
Radu Mitrea (Brânzovenescu): „O comedie cu suflet caragielesc ce ne poate duce cu gândul chiar și la realitatea politică a zilelor noastre.”
Pavel Bîrsan (Cetățeanul turmentat) : „Nu v-ați intrebat niciodată ce s-o mai fi întâmplat, oare, cu personajele lui Nenea Iancu după derularea evenimentelor din piesele cu care am crescut cu toții?… Ce s-o fi ales de Fănică Tipătescu?… O mai fi prefect?… Zoe o mai fi consoarta lui Nenea Zaharia?… Goe, Ionel, or fi crescut?… Or fi rămas cu același comportament și la maturitate?… Brânzovenescu, Farfuridi, Cațavencu sau – de ce nu? – alde Nae Girimea, Mița Baston, Jupân Dumitrache, Conu’ Leonida, Veta și toți ceilalți – ce-or mai face?… Propunându-ne acest exercițiu de imaginație, montând această Scrisoare Pierdută Reloaded, să-i spunem, tânărul Teatru al Dramaturgilor Români demonstrează că și-a intuit corect menirea. Sau una dintre meniri: aceea de a aduce și mai aproape de public personajele clasice ale dramaturgiei noastre – ele fiind arhetipuri de o absolută românitate – eventual arătându-le și dintr-o altă perspectivă, plasându-le în noi situații de scenă (a se citi „de viață”). Iar pata de culoare din toată această faună tipologică este, ca de obicei, Cetățeanul Turmentat, ce nu putea lipsi din această piesă, pentru simplul motiv că nici în societatea mioritică actuală nu-i ducem deloc dorul.”
Cristi Dionise (Farfuridi): „A renăscut Caragiale!, asta am gândit când am citit textul piesei Învățăturile lui Zaharia Trahanache către fiul său. Existența acestei piese în dramaturgia românească este ca o gură de aer proaspăt, ca o trezire la viață! Ni se prezintă o soțietate fără prințipuri, cu valori morale defectuoase în care oamenii politici au rămas aceeași de la nenea Iancu-ncoace și probabil vor rămâne la fel, atâta vreme cât există enteresul”.
Adrian Ciobanu (Tipătescu) : „O încântătoare tratare modernă a unui subiect pe care tot românul îl cunoaște și pe care îl gustă în continuare. Hazul izvorăște aproape din aceleași izvoare conturate de Caragiale. O experiență unică alături de parteneri dedicați”.
Marius Drăguș (Zăhărel): „Este un spectacol care arată că trăim într-o societate care nu o să se schimbe niciodată, deprinderile vor fi aceleași iar relațiile și prieteniile vor fi întotdeauna cele care vor sta la baza bunului mers al societății! Zaharia nu mai e… trăiască Zăhărel!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
cristi dionisie
marilena dumitrescu
pavel birsan
teatrul dramaturgilor
