Există vreo legătură între Borcea, Dan Diaconescu, Patriciu, Băsescu și miliardarii care s-au oferit să contribuie la un fond de combatere a crizei? La prima vedere, între un tip stilat ca arhitectul Dinu Patriciu și un meltean îmbogățit, cum e Cristi Borcea, nu sunt prea multe în comun. E drept că ambii fumează țigări de foi, dar numai patronului de la Dinamo i se potrivesc versurile:”Borcea stă c-o mână-n nas, fiindcă-l supără un muc/Și cu alta-n buzunar, căutând înc-un trabuc”. Cel puțin la nivelul declarațiilor oficiale, Diaconescu se luptă cu Băsescu (hă, hă, hă!). Cât despre miliardarii nemți/americani, aceștia puneau la bătaie milioane, Băsescu a vărsat în contul de solidaritate câteva sute de euro, că doar nu putea să intre în banii soției sau ai fiicei, care îl sponsorizează ori de câte este nevoie.

Legătura dintre toți acești deținători de capital ( politic, de imagine sau capital pur și simplu) o constituie paradisul. Nu raiul, în care e puțin probabil să ajungă ca dromadera, prin urechile acului, ci paradisul fiscal, aflat la câteva ore de zbor cu avionul. Să spunem Barbados, că tot e la modă această insulă, dar să precizăm că nu trebuie neapărat să aterizezi în Caraibe ca să te bucuri de plăceri paradisiace. Cum ar fi, de pildă, să nu-ți împarți capitalul cu ceilalți.

Dan Diaconescu, prietenul săracilor, și-a cumpărat Rolls pe firmă, ca să nu plătească taxe. Cel puțin, așa am înțeles din explicațiile pe care le dădea la televizor. Patriciu și-a mutat holdingul în Olanda, unde sunt taxele mai mici. Băsescu a luat beneficiile sociale cu care se finanțau păturile sărace și, ulterior,  clasa mijlocie și le-a dirijat spre așa numitele investiții, concentrând, de fapt, banii în buzunarul clientelei. Care, ce să facă, săraca?  i-a trimis în locul clasei muncitoare, în paradis.

Cu toții, însă, se oferă să facă pomană: Patriciu dă burse, Diaconescu promite 20.000 de euro, Băsescu împarte pungi, odată la 4 ani. La fel fac și nemții sau americanii care cer creșterea taxelor sau vor să-și împartă din avere la săraci, până trece criza.

Nu cred o iotă din aceste bune intenții. Ai noștri nici măcar nu contează, în sistemul global care ne guvernează. Dar miliardarii lumii, cei care decid la nivel planetar, nu au nicio intenție de a-și împărți prada. Altfel, așa cum s-au globalizat piețele, punând în concurență românii cu chinezii sau brazilienii, ar fi trebuit globalizat și impozitul. Clasa medie nu-și poate transfera salariul în Barbados, ca să nu plătească taxe. Bogații pot și nu numai că pot, dar o și fac.

În locul filantropiei, aș dori ca bogații să permită interzicerea paradisurilor fiscale, astfel încât să putem hotărî, democratic, care e cota de impozitare pentru un anumit nivel al veniturilor, fără să luăm țeapă de la evazioniștii cu acte în regulă. Când se va întâmpla asta? Când porcii îmbuibați din troaca tranziții nu vor mai îndrăzni să sfideze milioane de amărășteni, măcar de teama fiscului, care va impozita darul de la toate nunțile de 1 milion de euro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News