Cozmin Gușă și-a exprimat punctul de vedere legat de cei care denigrează România pentru ca țara noastră să nu fie acceptată în Spațiul Schengen.

„Mai avem 2-3 săptămâni și are loc Consiliul Jai. Bogdan Chirieac a pus punctul pe i. Sunt unii care din ură față de președinte sau din interese politice s-ar bucura să nu intrăm în Spațiul Schengen, să nu fim primiți“, a punctat jurnalistul Val Vâlcu la începutul emisiunii Deferiți mass-media.

„Se adaugă și o răutate ciudată, pentru că am văzut de alaltăieri, când s-a mai clarificat chestiunea asta cu Schengen-ul, sperăm că până la capăt, cum au început să facă inventarul problemelor tehnice pe care le are România. Până acum erau politice sau pe justiție, acum avem și probleme tehnice pe la frontiere”, a spus Cozmin Gușă.

„Este o campanie de când s-a cam clarificat că am cam putea să fim în Schengen”, a spus Cozmin Gușă.

CITEȘTE ȘI     -    Scandal pe aderarea la Schengen. Negrescu (PSD): Cei care vor să transforme aderarea într-un joc politic sunt cei care vor să aducă deservicii

 

Chirieac, argumente tari. De ce România ar trebui admisă în Schengen

 

Analistul politic Bogdan Chirieac a venit cu mai multe argumente potrivit cărora România ar trebui primită în Spaţiul Schengen. 

De la bun început, trebuie spus că - în comparație cu Germania, Austria sau Olanda - România nu îndeplinește nici pe departe criteriile pentru a fi admisă în spațiul Schengen. Despre Bulgaria nici nu mai vorbesc. Țara de la sud de Dunăre e cu cel puțin 10 ani de dezvoltare și maturizare europeană în urma României. Și, cu toate acestea, cel puțin România, dar în final și Bulgaria, ar trebui să primească decizia politică de a fi admise în spațiul Schengen.

În decembrie 1999, la Helsinki, președintele Emil Constantinescu reușea imposibilul: începeau negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană. Asta după ce, în prima parte a anului 1997, același președinte – figură luminoasă a istoriei postdecembriste – a conștientizat Occidentul că România ar trebui primită în NATO și a obținut vizita președintelui Clinton la București, în iulie același an, când s-a lansat și parteneriatul strategic româno-american.

În perioada 2000-2004, odată cu Guvernul Adrian Năstase și președinția lui Ion Iliescu, România a fost admisă și în NATO, invitată în 2002 la Praga și așezată la masă în 2004, la Washington, iar în decembrie 2004 reușea imposibilul: încheierea negocierilor de aderare cu Bruxellesul. În 2005 și 2006 au urmat semnarea și ratificarea Tratatului Trilateral UE-România-Bulgaria. Admiterea celor două țări s-a făcut oficial la 1 ianuarie 2007, cu condiționări pe Justiție - MCV-ul care există și astăzi - și Mediu.

Aceasta este relatarea pe scurt a celei mai mari realizări politice din istoria României, după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Ca ziarist care am urmărit pas cu pas toate aceste procese (la cele mai multe am participat fizic) vă pot spune că, dacă erau stabilite criteriile, România nu ar fi trebuit să fie nici astăzi în Uniunea Europeană. Sigur că în 2000-2004, Bucureștiul avea o diplomație puternică, acolo erau Adrian Năstase și Mircea Geoană, dar nicio clipă nu s-a folosit ideea de a păcăli Occidentul. Mai degrabă, s-a mers pe principiul ce s-a dovedit perfect valabil că România se va dezvolta mult mai bine în interiorul NATO și UE decât în afara lor. Și Bruxellesul, și Washington-ul au fost de acord că ieșirea la Marea Neagră era importantă. Abia anul acesta au realizat că Marea Neagă, iată, este mai importantă decât Marea Baltică, unde Vestul s-a concentrat în ultimii 30 de ani. România nu a progresat doar din punct de vedere economic, deși produsul intern brut a crescut de vreo 5 ori în ultimii 15 ani, dar în toate domeniile - politic, social, cultural și educațional - România s-a europenizat și occidentalizat. Posibilitatea de liberă circulație, accesul tinerilor români – adesea aproape gratuit – la marile universități europene, schimbul permanent, neîngrădit, de informații, know-how, aparatură, oameni, a transformat România, mult mai mult decât suntem de obicei inclinați să credem, comparativ cu situația în care am fi fost încă eram lăsați în afara Uniunii. Gândiți-vă că, din 2004, 10 ani în România a fost președinte Traian Băsescu. Dacă România nu ar fi fost în structurile euro-atlantice, și azi președinte ar fi fost tot Traian Băsescu (citește continuarea AICI).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News