Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
"Nu poţi scăpa de asta singur." Al doilea pericol uriaş pentru sănătate după depresie
Autor: Maria Dumitraşcu | Categorie: Stiri
Vă prezentăm mai jos 7 semne care arată că anxietatea a devenit o problemă, plus mărturia emoţionantă a unei persoane care s-a confruntat cu anxietatea.
Anxietatea este o emoţie normală şi trecătoare, un răspuns firesc al oamenilor la ameninţare şi pericol, la gânduri sau situații inconfortabile și poate fi chiar utilă în anumite situaţii. Ea ne ajută să evaluăm pericolul, să ne apărăm, ne motivează să obţinem performanţă, să avem grijă de noi înșine şi să acţionăm în interesul nostru.
Pentru cei mai mulţi oameni, anxietatea este trecătoare. Pentru alţii, totuși, anxietatea devine excesivă şi cronică, atunci când este dincolo de un nivel normal.
"Să vorbeşti în public, fără să îngheţi de frică, să mergi cu metroul, fără să simţi că nu mai ai control şi că o să mori acolo, în pământ, sau că o să vină teroriştii şi o să împuşte random oamenii din metrou şi pe tine... sau că o nebună o să te împingă în faţa metroului, că aşa i-a venit ei."
Te recunoști în oricare dintre aceste semne?
1. Îngrijorare cronică despre evenimente improbabile, chiar și după reasigurare. Anxietatea normală este, de obicei, capabilă să încorporeze un sentiment realist de risc. Persoanele anxioase excesiv continuă să se simtă anxioase chiar dacă realizează şi li se spune că pericolul nu este unul real. Exemplu: persoana se teme că este bolnavă, chiar dacă testele medicale au înlăturat, în mod repetat, această posibilitate.
2. Simptomele fizice. Anxietatea vine de multe ori cu simptome fizice, dar în cazuri controlabile, aceste simptome trec sau pot fi gestionate, fără prea multe probleme. În cazurile excesive de anxietate, simptomele devin probleme în sine și par a se înrăutăți pe măsură ce sunt observate tot mai mult de către persoană. Durerile de cap, palpitaţiile, amorţeala, furnicăturile, ameţelile și dificultățile de respirație se numără printre cele mai comune manifestări fizice ale anxietaţii și, atunci când devin excesive, pot îngreuna semnificativ viața de zi cu zi.
3. Dificultăți de concentrare. În acest caz, gândurile persoanei anxioase se mișcă foarte repede.
4. Probleme de somn. Multe persoane care se confruntă cu anxietatea obişnuiesc să stea în pat îngrijorate, gândindu-se la propriile probleme, la situaţiile stresante şi la fricile personale, fiindu-le apoi imposibil să doarmă. Multe persoane se trezesc prea devreme și nu mai pot adormi, multe au coşmaruri şi somnul le este agitat în general. Din păcate, acest lucru poate deveni adesea un cerc vicios, nu doar pentru că atunci când devenim prea obosiţi, ne este mai dificil să avem un somn odihnitor, dar și pentru că dispozițiile noastre devin mai negative și hipervigilente la amenințare, ceea ce creşte anxietatea.
5. Creșterea negativității și a iritabilității. Cei cu anxietate crescută observă uneori că sunt supărați, că privesc totul într-un mod negativ şi că nu mai au răbdare ca înainte. Îi pot irita excesiv lucruri banale, precum zgomote, spații aglomerate, situații sociale frustrante şi realizează că acestea nu i-au deranjat înainte. Pot să orienteze această negativitate și spre interior, începând să se îndoiască de propria capacitate de a depăși obstacolele și încep să se evalueze în moduri mai negative decât au făcut vreodată. Acest simptom poate conduce la depresie sau poate fi asociat cu ea.
6. Probleme crescute la locul de muncă sau la școală şi în relaţii. Lipsa de speranță și lipsa de motivație (împreună cu dificultatea de concentrare) conduc la probleme la locul de muncă/şcoală, în ciuda tuturor eforturilor făcute de persoană. De asemenea, unul dintre primele semne ale stresului și anxietății crescute este dificultatea persoanei de a mai sta în preajma apropiaţilor. Persoana anxioasă, din cauza disconfortului simţit, ezită să facă lucrurile sociale pe care le făcea înainte. Devine lipsită de răbdare şi de toleranţă.
7. Sentimentul de a fi în afara controlului şi de a pierde contactul de realitatea. De multe ori, poate fi dificil pentru persoanele care suferă de anxietate să spună prin ceea ce trec. Ele pot simți că sunt acaparate de stres sau că nu mai au control asupra vieţii lor. Pot deveni sigure că ceva este greșit din punct de vedere fizic cu trupul lor. Pot experimenta senzaţii de derealizare şi depersonalizare, adică pot simţi că mediul este ireal, straniu, ca într-un vis, că nu mai sunt ei înşişi, că se privesc pe ei din afara corpului.
Vă prezentăm mai jos mărturia unei persoane care s-a confruntat cu anxietatea:
“Este cumplit să simţi că nu mai control asupra vieţii tale, să te macine fiecare zi cu problemele ei mărunte, dar care pentru tine sunt adevăraţi monştri care pândesc din umbră, să te atace… te sperie groaznic fiecare zi care vine şi nu poţi adormi, nu poţi simţi decât frică şi stres cu care trebuie să te lupţi neîncetat. Orice lucru mărunt care îţi părea înainte floare la ureche sau care îţi provoca doar o uşoară anxietate, acum e capăt de lume. De exemplu, să-ţi faci analizele, fără să te sperii că vei afla de o boală incurabilă, să vorbeşti în public, fără să îngheţi de frică, să stai într-o mulţime, fără să te simţi la propriu sufocat, să mergi cu metroul, fără să simţi că nu mai ai control şi că o să mori acolo, în pământ, sau că o să vină teroriştii şi o să împuşte random oamenii din metrou şi pe tine, sau că o nebună o să te împingă în faţa metroului că aşa i-a venit ei (gândurile negative conduc la anxietate sau anxietatea la ele? Cred că e un cerc vicios), să nu te speli pe mâini atunci când nu ai apă, fără să simţi ca eşti contaminat cu toate bacteriile ucigaşe din lume, că murdăria aia îţi va fi letală, să pleci de acasă, fără să te gândeşti de zece ori dacă ai închis aragazul sau uşa. Aşa e anxietatea, nu te lasă să trăieşti ca un om normal. Stai mereu cu frică. Ştii că ai o problemă, ştii că fricile sunt iraţionale, dar tot ţi-e frică. Să nu mai zic că te gândeşti la evenimentele prin care nu vrei să treci, dinainte să se petreacă ele. Şi frica creşte şi apoi, normal că nu mai eşti capabil să te descurci cu ele dacă creierul tău dinainte ţi-a spus că vor fi primejdioase şi că nu te vei descurca cu ele.
Eu am scăpat de anxietate, dar ce pot să spun sigur este că dacă cineva trece prin asta, ar trebui să caute urgent ajutorul unui specialist şi să îşi găsească sprijin în cei dragi, căci nu poţi trece singur prin asta.” R.T. 27 de ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
