Nori de gaz metan deasupra Europei de la scurgerile din conducta Nord Stream
Într-o scrisoare comună adresată Consiliului de Securitate al ONU care se va reuni în această seară, Danemarca și Suedia scriu că scurgerile din conductele Nord Stream se datorează exploziei a câteva sute de kilograme de explozibili.
Cercetătorii scandinavi și-au actualizat estimările cu privire la cantitatea de metan scursă din conducte în urma exploziilor Nord Stream din Marea Baltică. Cu ajutorul ICOS, climatologul senior de la Institutul Norvegian de Cercetare a Aerului, Stephen Matthew Platt, a concluzionat că scurgerile din Nord Stream au dus la eliberarea a aproximativ 80.000 de tone de metan, de peste patru ori mai mult decât emisiile anuale de metan naționale norvegiene din petrol și industria gazelor, potrivit ICOS.
Emisiile corespund unei creșteri a concentrației de metan în atmosferă cu aproximativ 20%. Totuși, potrivit cercetătorului concentrația mare de metan nu prezintă un pericol grav pentru oameni, deoarece nu este un gaz inflamabil în aceste cantități.
Dar ceea ce este îngrijorător este efectul climatic: ca gaz cu efect de seră, metanul este de aproximativ 32 de ori mai puternic decât CO₂ și s-a calculat că emisiile din Nord Stream sunt puțin sub 10% din ceea ce emite lumea în fiecare zi.
Într-o scrisoare comună adresată Consiliului de Securitate al ONU care se va reuni în această seară, Danemarca și Suedia scriu că scurgerile din conductele Nord Stream se datorează exploziei a câteva sute de kilograme de explozibili. Mai mulți experți spun că este foarte probabil ca Rusia să fie în spatele atacurilor asupra conductei Nord Stream din Marea Baltică, dar va fi greu de demonstrat.
Războiul gazelor: Nord Stream. Proiectul maxi-conductei contestat în trecut de UE și SUA. Cine beneficiază de pe urma ”sabotajului” conductelor baltice
Războiul gazelor intră pe un teritoriu neexplorat iar în acest sens trebuie analizați de toți actorii de pe scenă. Polonezii, care nu au ezitat, împreună cu Ucraina, să clarifice acuzațiile împotriva Moscovei pentru presupusul sabotaj al conductei Nord Stream 2. Statele Unite și NATO au declarat că sunt în alertă, Înaltul Comisar pentru Politică Externă Josep Borrell a subliniat că Uniunea Europeană consideră din ce în ce mai probabilă varianta atacului voluntar. Rusia pasează mingea în terenul adversarului și cere intervenția Consiliului de Securitate al ONU.
S-ar putea să existe îndoieli cu privire la cine beneficiază de pe urma crizei conductelor baltice, dar cu siguranță există un mare învins și acesta este Berlinul.
Analizând consecințele pe termen mediu-lung ale crizei Nord Stream, în această etapă, nu se poate să nu subliniem că riscul unui cerc vicios între întreruperea aprovizionării prin Marea Baltică într-o formă definitivă , temut de serviciile de securitate din Berlin, criza energetică europeană, riscul unei recesiuni germane și perioada grea trăită de Europa alimentează un scenariu foarte problematic: cel al aprovizionării incontrolabile cu gaze și al consecințelor acesteia.
Ce este Nord Stream 2
Nord Stream 2 este proiectul menit să permită Germaniei să acționeze mai independent pe piața energetică din Europa. Nord Stream 2 s-a desfășurat paralel cu proiectul Nord Stream 1, care funcționează din 2011 pe fundul Mării Baltice. Conducta se întinde pe aproximativ 1.230 km și leagă Ust-Luga din Rusia cu Greifswald din nord-estul Germaniei.
Construcția a început în mai 2018 și a fost finalizată pe 10 septembrie 2021, cu un an și jumătate întârziere.
Proprietarul conductei este gigantul energetic de stat rus Gazprom, a suportat jumătate din costurile proiectului de 9,5 miliarde de euro, potrivit Euronews.
Costurile rămase au fost finanțate de un consorțiu european de companii, inclusiv OMV (Austria), Wintershall Dea (Germania), Engie (Franța), Uniper (Germania) și Shell (Marea Britanie).
Conductele erau proiectate să livreze 55 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an.
Cine a sprijinit conducta?
În mod clar, Rusia și Germania au susținut proiectul. În principiu, Germania s-a bazat mereu pe gazul rusesc, considerat a fi un combustibil de tranziție înspre economia verde. Conducta era considerată a fi o modalitate relativ ieftină de a obține materia primă și de a acoperi nevoile energetice ale țării. Moscova beneficia de asta, deoarece își putea vinde gazul care ar aduce profituri financiare.
Citește mai mult AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News