Doi ani de zile a studiat Nokia mutarea fabricii din Bochum Germania la Jucu, jud. Cluj. Trei ani a lucrat realizând unu la sută din PIB-ul României. Când s-a hotărât să plece a luat decizia în câteva zile lăsând în urmă o mare gaură financiară și mii de șomeri. Acesta este mersul multinaționalelor. În România patina locală a fost data doar de ridicolul guvernului Boc, luat absolut prin surprindere de către finlandezi.

Modelul economic importat de România – să oferim totul și dacă se poate pe nimic companiilor străine - în speranța că românii vor putea încasa un salariu de 150 Euro/luna a crăpat odată cu criza. În vremuri de restriște toate marile companii închid și trec în șomaj, în primul rând subsidiarele din țările din lumea a doua și a treia. Cu alte cuvinte, guvernele de la Paris, Berlin, Londra, Viena sau în cazul de față Helsinki au grija în primul rând de propriile națiuni și apoi de colonizații de la care au cumpărat, cel mai adesea pe șpăgi modice, aproape totul: energie, resurse minerale, industrie feroasă și neferoasă, construcții de mașini. Tratatele europene au fost de neîncălcat atunci când România trebuia să primească doar trei dolari pentru fiecare baril de petrol extras din țara și vândut de OMW cu până la 149 dolari. Criza a schimbat lucrurile. De pildă, dl. Sarkozy a dat miliarde companiilor franceze producătoare de automobile, impunându-le să nu mai delocalizeze producția în afara Franței. Ce dacă tratatul fundamental de constituire a Pieței Comune a fost încălcat. Este criza și Sarkozy are alegeri la anul.

De-a lungul timpului, politicienii români au dus o politică furibundă împotriva capitalului autohton. De la lucrările de infrastructură și până la înalta tehnologie, banii de la buget s-au dus pe contracte cu firme străine. De multe ori, acestea își marchează doar profitul și subcontractează apoi la prețuri de dumping companiilor românești.

Dacă am fi fost conduși de sovietici sau turci sau fanarioți am fi putut măcar să dăm vina pe ei și să acuzăm cel mai mare jaf produs vreodată în istoria României. În ultimii 21 de ani, cel puțin oficial, țara a fost însa condusă de români. Românii au oferit pe gratis și fără să fi pierdut vreun război, petrolul și gazele austriecilor, oțelul britanicilor, aluminiul rușilor, apa minerală grecilor, pădurile arabilor, cerealele americanilor sau elvețienilor. Astăzi, România, stat membru UE, are un nivel de trai mai scăzut decât cel al libienilor care s-au răsculat împotriva lui Gaddafi.

Capitalistul român a fost transformat cel mai adesea din prostia media și ticaloșia autorităților într-un personaj aproape nefrecventabil. Acum se constată că locurile de muncă ale românilor din România sunt în mare parte la dispoziția și profitul străinilor iar guvernul de la București este un simplu spectator atunci când unu la suta din PIB părăsește peste noapte țara.

Nu mai am iluzii. Nu mai sper într-un guvern român care să-și slujească țara. Mai am o singură speranță: ca noii noștri stăpâni să conștientizeze la un moment dat că și la ghena de gunoi trebuie să fie curățenie și reguli. Nu de alta, dar se mai isca vreo bătaie între cei care caută în tomberoane și se strică liniștea continentului…

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News