În estul Ucrainei, înaintările rusești recente i-au forțat pe localnici să fugă, inclusiv pe Volodimir Arkhipov și unchiul său de 84 de ani, Mykola. Ei au părăsit orașul Torețk, afectat de bombardamente, și au ajuns în Pokrovsk, un hub logistic important.

Într-un vagon de tren modest, de clasa a treia, gata să plece din gara Pokrovsk din estul Ucrainei, Volodimir Arkhipov reflecta la înaintările rusești care l-au forțat să fugă pentru a doua oară în doi ani.

„Am scos un cadavru de unde ne-au bombardat rușii, o femeie de 37 de ani... până am săpat după ea, se sufocase deja,” a spus el pentru sursa citată, descriind ultimele sale zile în orașul Torețk, înainte de evacuare.

Trenul sovietic vechi a pornit brusc, ducându-l pe el și pe unchiul său de 84 de ani, Mykola Arkhipov, spre vestul Ucrainei din Pokrovsk, unde petrecuseră noaptea după ce au sosit cu autobuzul din Torețk, la 30 de mile spre est.

Cei doi fac parte dintr-un val de oameni care fug din calea înaintărilor rusești pe mai multe fronturi din regiunea de est a Donețkului, în timp ce Moscova înaintează încet prin fostele linii de apărare solide ale Ucrainei.

Exploatând avantajele lor în materie de forță de muncă și arme, forțele rusești au înaintat spre orașe și rute de aprovizionare majore, în urmărirea obiectivului lor de a controla complet regiunea industrializată și bogată în minerale Donbas.

O înaintare recentă le-a permis rușilor să deschidă un avanpost la doar 20 km de Pokrovsk, un hub logistic important care încă găzduiește aproximativ 60.000 de oameni. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat joi că Pokrovsk este acum principalul obiectiv al Rusiei.

Moscova a revendicat controlul asupra a patru sate la est de Pokrovsk în ultima săptămână. Ucraina nu a comentat aceste revendicări. Soldații ruși au ajuns la marginea Torețkului, unde guvernatorul regional a spus acum o săptămână că mai erau doar 3.500 de persoane, puțin peste 10% din populația antebelică. De atunci, mai mulți au fost evacuați de autorități și organizațiile umanitare.

„Zonele de la periferie unde au intrat au fost nivelate la pământ,” își amintește Volodimir Arkhipov, care fugise acolo împreună cu nepotul său din orașul Rubijne din est în aprilie 2022, cu puțin înainte ca rușii să-l captureze.

Mai norocoși decât alții

Având prieteni la care să stea în vestul Ucrainei, cei doi bărbați sunt mai norocoși decât mulți alții care nu cunosc pe nimeni acolo. Mykola, fost miner de cărbune, privea pe fereastră cum peisajul fostei sale regiuni miniere mândre se derula în fața lui.

Volodimir a împărtășit cu tristețe că era originar din Rusia și se mutase în Ucraina la vârsta de 30 de ani - o poveste comună în estul Ucrainei, unde mulți ruși au migrat în timpul erei sovietice pentru a lucra în fabricile și minele de cărbune ale regiunii.

Arkhipovii și alții evacuați cu ei păreau năuciți când au sosit din Torețk la adăpostul din Pokrovsk marți, cărând puținele posesiuni pe care au reușit să le ia, înghesuite în valize și pungi de supermarket. Au dat descrieri cutremurătoare ale morții și distrugerii civile cauzate de bombardamentele intense.

„Am crezut că a fost lovită casa noastră. Dar, în schimb, casa de alături a rămas fără acoperiș,” a spus Lidiia Poliakova.

Evacuații au spus că bombardamentele erau atât de intense încât localnicii nu mai puteau ajunge la cimitirul orașului pentru a îngropa morții și au trebuit să găsească petice de pământ în oraș.

Poliakova, în vârstă de 75 de ani, a spus că a trebuit să-și îngroape fiica, care a murit în urma unei boli cronice de lungă durată, în acest fel: „am găsit un loc liber și am îngropat-o sub un copac,” a spus ea. „Ce altceva aș fi putut face?”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News