Puterea l-a schimbat pe preşedinte în numai doi ani după ce a preluat funcţia, ne mărturiseşte, într-un interviu în exclusivitate, Claudiu Săftoiu, fostul şef al SIE. Ascensiunea lui Traian Băsescu a pornit de la un interviu, luat chiar de Săftoiu, pe care, 12 ani mai târziu, şeful statului îl numea... „un nimeni”. Care au fost culisele interviului prin care s-a lansat Băsescu în marea politică, cine e de vină pentru propulsarea acestuia în campania „Vin la primărie”, cum şi-a făcut echipa în decembrie 2004, pentru Cotroceni? Răspunsuri, de la Claudiu Săftoiu.

Cum a fost interviul din decembrie 1997, cu Traian Băsescu?

Lucram pe atunci la „Evenimentul zilei”, ca ziarist de interviu. Realizam exclusiv interviuri cu personalitatile zilei, provenind din toate domeniile vieţii sociale, economice, politice. La vremea aceea, am avut impulsul jurnalistic să il intalnesc iar pe cel care reprezenta noul val de politicieni din România care doreau si puteau să şi facă, după ce promiteau electoratului marea cu sarea. În calitatea lui de ministru al Transporturilor, Traian Băsescu declarase că va majora permanent taxele de drum şi le va introduce în accizele din preţul benzinei, în schimbul îmbunătăţirii infrastructurii naţionale: „Aici sunt banii dumneavoastră”. Un asemenea mesaj de autoritate şi determinare m-a convins la vremea respectivă că am de-a face cu un politician de forţă şi de viitor. L-am abordat pe ministrul Băsescu si i-am cerut un interviu.

Aveam deja doi ani şi jumătate de când lucram la Evenimentul Zilei. Pe Traian Băsescu era a doua oară când îl întâlneam. Prima oară l-am întâlnit la Radio Total, cu un an inainte, unde realizam zilnic un talk show radio. Şi am avut încă de atunci un sentiment de amiraţie pentru fostul comandant de nava, pentru că avea o determinare de neînlăturat, nemaîntâlnită în discursul politic al vremii.

La vremea aceea, premierul Ciorbea a interzis ministrilor să mai critice cabinetul. Cum a incalcat Băsescu interdicţia, l-aţi provocat, a fost spontan?

În momentul în care l-am întrebat cum decurg lucrurile în guvernul Ciorbea, Traian Băsescu a uitat instantaneu de interdicţia pusă de premier. Nu l-am provocat, a răspuns natural. Nu m-am dus cu gândul de a-i întinde o cursă.

Când v-aţi dat seama că materiarul o să scoată scântei?

În nicun caz nu mi-am dat seama atunci când l-am transcris. Aceasta fost marea problemă a tuturor celor care au încercat să acrediteze ulterior ideea unui scenariu prealabil, convenit între mine şi, eventual, Băsescu. Eu realizam la Evz doar interviuri, după cum am spus. Şi pentru că se apropia vacanţa de revelion, am făcut interviul cu Băsescu cam între 10 – 15 decembrie 1997. L-am pus în pagină atent, cu citate scoase în evidenţă, cu o frazare sprintenă, concisă, cu un ritm alert la citire. Pentru că îmi plăcea de politicianul Traian Băsescu şi înţelegeam cum gândeşte acţiunea politică. Am lăsat acest interviu, precum şi altele, în şpec (rezerva de materiale a redacţiei -n. red.). Interviul a aşteptat peste zece zile să intre la tipar şi a fost publicat abia pe 27 decembrie, la iniţiativa redactorului şef, care deja umpluse ziarul cu materiale despre tradiţiile de sărbători. Nu am ştiut când aveau să-l publice, eram deja plecat în vacanţă, l-am lăsat acolo şi atât. L-au publicat pe prima pagină şi nici măcar Cornel Nistorescu nu a anticipat impactul acestui interviu. Nimeni din redacţia Evz nu a considerat acea acţiune a mea drept o lucrătură sau o punere în scenă. Cu atât mai puţin eu. Pur şi simplu i-am pus întrebări ministrului Transporturilor şi el mi-a răspuns direct, fără ocolişuri.

Cum a escaladat conflictul?

În momentul în care, în interviu, Băsescu a vorbit despre modul în care premierul „scapă boii”, sau cam aşa ceva, în lupta anti-corpuţie s-au declanşat orgoliile în PNŢCD, lumea l-a luat la rost pe Ciorbea, pentru că un ministru al cabinetului tocmai încălcase interdicţia venită de la premier, de a nu mai aduce în presă critici din interior, înainte de a se discuta cu uşile închise cazurile şi problemele guvernului. De acolo a pornit. Pe fond, Băsescu avea dreptate făcând afirmaţii tranşante cu privire la eficienţa guvernului din care făcea parte. Politic însă, încălcase o convenţie a colaborării şi solidarităţii în coaliţie. A făcut bine, nu a făcut bine? În aceeaşi zi, Ciorbea i-a cerut să retracteze afirmaţiile din Evz, iar Băsescu a spus nu. Atunci, premierul l-a avertizat că îl va demite, în acest caz, aşa cum era stabilit în coaliţie. Băsescu a replicat că el îşi dă demisia înainte, nu aşteaptă să fie demis. Şi a făcut-o.

După scandalul pornit de la acel interviu, când v-aţi văzut din nou cu Băsescu?

Târziu. Cam după 6-7 luni.

Cum a evoluat relaţia?

E complicat. Nu pot să spun acum atât de multe. Cert este că Băsescu a avut nevoie şi de Adriana Săftoiu şi de Claudiu Săftoiu foarte repede după interviul acela, care i-a ridicat cota politica cu o magnitudine uluitoare. Până atunci, PD-ul era unul dintre partidele CDR, cu o cotă fatală de 18 %, de care nu mai putea trece. Traian Băsescu era o persoană căreia cei mai mulţi îi dădeau conotaţii negative, pentru că era asociat cu scandalul Flota, vechi din 1992. După interviu şi după căderea guvernului Ciorbea, în martie 1998, PD a crescut cu peste 10 procente, iar Traian Băsescu a devenit treptat liderul inconstestabil al clasei politice, prin atitudinea aceasta de opozant credibil şi ferm din interiorul Puterii.

Când aţi putut spune că sunteţi colaboratorul lui Traian Băsescu?

În 2000. În momentul în care Petre Roman, dându-şi seama că pierde suportul popular, a încercat să-şi recâştige dreptul de a rămâne la conducerea PD-ului, punându-l pe Băsescu să candideze la primăria Bucureşti.

Deci, Roman este „de vină” pentru cariera lui Băsescu.

Petre Roman este de fapt generatorul carierei fulminante a lui Băsescu, pentru că i-a făcut o propunere din care spera ca ministrul Transporturilor să îşi rupă gâtul cumva, adica probabil să eşueze în lupta pentru Primăria Capitalei şi să piardă, pe cale de consecinţă, şi la un vot intern în PD, la preşedinţia formaţiunii. Cu 10 zile înainte de închiderea termenului de propunere a candidaturilor, Roman i-a cerut lui Băsescu imposibilul. Şi anume să candideze pentru această a doua funcţie în România, ca dificultate în alegeri directe, cea de primar general la Capitalei. Aşa cum a dovedit mereu, Traian Băsescu a făcut dintr-o criză, o oportunitate. Acesta a fost şi rămâne meritul lui incontestabil. Eu eram un om cu care el comunica foarte des, printre alţii..

Cine a avut rolul esenţial pentru victoria lui Băsescu la Primărie. Eraţi consilierul lui?

Evident, Partidul Democrat din Bucureşti, condus impecabil de Vasile Blaga, într-o campanie de senzaţie. Erau acolo Negoiţă, Berceanu, Videanu, Duvăz, valori incontestabile ale PD-ului. De asemenea, primii colaboratori nepolitici la care a apelat am fost Adriana Saftoiu şi cu mine. Ne-a sunat seara târziu şi am ajuns la cabinetul lui ministerial, pe la 12 noaptea. Apoi, în mai puţin de patru zile, m-am mobilizat şi împreună cu prietenii mei din televiziune şi publicitate am făcut pentru el acele clipuri care au rămas istorie („Vin la Primarie!”, „Doctorul”), în care l-a bătut usturător pe Sorin Oprescu. Şi a câştigat en fanfare în doar o lună şi jumătate Primaria Generală a Capitalei, în condiţiile în care corabia CDR se scufunda. Am avut sau nu un rol, am fost sau nu un mare nimeni, nu ştiu...

Aţi plecat cu el la Primărie, consilier…?

Nu. Nu am intrat nici în PD, nu am preluat nici o funcţie la primărie. Din 2000, mi-am înfiinţat o companie de consultanţă politică şi am lucrat constant pentru politicieni democrati şi liberali.

La Cotroceni cum aţi ajuns?

Ne-a chemat pe Adriana Săftoiu şi pe mine, pentru a ne cere sprijinul să poată face faţă unei provocări pe care Traian Băsescu nu o aştepta, până în ultima clipă. Nimeni nu credea că va câştiga alegerile, nici măcar el însuşi, aşa de dificilă a fost lupta cu Adrian Năstase.

V-a chemat înainte de alegeri?

După alegeri, în decembrie 2004. Eu am făcut campanie pentru liberali şi democraţi tot anul 2004 în Moldova - la Piatra Neamţ, la Bacău, la Iaşi - întâi la alegerile locale din primăvara, apoi ca parte a echipei de coordonare regională a Alianţei D.A. la alegerile parlamentare şi prezidenţiale.

Cum s-a rupt filmul?

Nu pot să spun. Odată obţinută, puterea corupe şi spiritul şi mintea. Şi când corupe, corupe în mod absolut. Schimbarea lui Traian Băsescu sub presiunea fenomenală a exercitării puterii s-a petrecut relativ repede, în aproximativ doi ani după preluarea funcţiei de şef al statului. Din punctul ăsta de vedere, Traian Băsescu a cedat mai repede decat toţi ceilalţi. Sunt decepţionat, pentru că preşedintele s-a irosit în bătălii meschine fără orizont şi nu a ştiut să persevereze, la locul şi în momentele obligatorii pentru succesul misiunii lui şi pentru interesul ţării pe care o conduce.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News