Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Nervozitatea premierului Ungariei și normalitatea președintelui României
La Budapesta, premierul Ungariei, Viktor Orban, îi spunea șefului naziștilor unguri Gabor Vona: "Refuz să transform Ungaria în România!".
Disputa se baza pe faptul că partidul naționalist extremist Jobbik este finanțat de Moscova. Orban, altminteri și el un preferat al lui Putin, l-a atacat pe Vona. Acesta a ripostat, cerând comisie parlamentară de anchetă și acuzându-l pe premier de corupție. Orban a vrut să se știe că nu va înființa Comisiile de anchetă parlamentare și nici nu va începe o campanie împotriva corupției, de genul celei din România, în Ungaria. Zicerea lui Orban, copilul teribil al Bruxelles-ului, s-ar putea să ascundă opinia reală pe care europenii o au față de România. Și care nu e deloc strălucită...
La București, președintele României susținea în fața Parlamentului discursul după un an de mandat. Cel mai șocant lucru a fost sintagma "reîntoarcerea la normalitate", care s-ar fi petrecut deja.
Astfel, normalitatea președintelui Iohannis stă probabil în cea mai amplă acțiune anticorupție desfășurată în spațiu și timp, la toate nivelurile societății românești, de o amploare necunoscută vreodată în lumea liberă. Presiunea acestei campanii anticorupție a schimbat cel puțin temporar, de-o manieră fundamentală, realitățile românești, așa cum erau ele împământenite de secole.
Justiția ridică oameni din casele lor, din trafic, de la locurile de muncă, din restaurant și magazine, din aeroporturi și gări, din studiourile de televiziune, pentru a fi arestați preventiv, uneori pentru presupuse fapte petrecute cu decenii în urmă.
Normalitatea de astăzi din România stă în faptul că un crâmpei de autostradă nou-nouță care a costat sute de milioane de euro s-a prăbușit după 10 luni de la inaugurare. Sau că lucrările făcute de italieni la metroul din București au dus la surparea unui bulevard.
Normalitatea stă în dezmembrarea și aducerea în fața Justiției a majorității firmelor importante cu capital românesc din puținele domenii unde românii mai aveau voie să activeze în țara lor. De firmele românești mici se ocupă necruțător ANAF-ul.
Normalitatea mai stă și în cele două mari partide politice, PSD și PNL, care au abandonat lupta politică și au votat un guvern technocrat, încropit la apelul bocancilor. Desigur, lucrul acesta nu a împiedicat Parlamentul să dea legi înțelepte ce i-au adus pe ciobani cu bâtele la Palatul Poporului și nici să-și majoreze veniturile în fel și chip.
Normalitatea stă și în cea mai slabă absorbție de fonduri europene din întreaga Uniune – sub 60% în mod real, cu pierderi de 8 miliarde de euro pentru țara noastră. Sau în absența locurilor de muncă, în absența infrastructurii de orice fel, într-un aparat de stat înspăimântător de numeros și birocrat, cu un sistem de asistență medicală și de educație comparabil în continuare cu Africa neagră.
Dacă președintele ne-ar fi spus că în România se desfășoară un experiment unic, în care se încearcă resetarea din afara societății a unei clase politice și a unui mod de viață, atunci am fi înțeles. Fiindcă experimentul ar trebui să aibă un orizont de timp și niște obiective palpabile. Consecințele sale ar trebui să fie mai multă șosea și mult mai ieftină decât a fost în trecut, o altfel de Educație și Sănătate, un altfel de respect pentru democrație și drepturile omului. Poate că atunci premierul Orban nu s-ar mai lepăda de România ca și cum ar fi ciumată. Poate că încheierea cu succes a experimentului românesc l-ar fi determinat pe premierul ungar să spună: "Vreau să transform Ungaria într-o Românie".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
anaf
fonduri europene
gabor vona
jobbik
justitie
nervozitatea premierului ungariei
pnl
psd
sef nazisti unguri
viktor orban
