Există o expresie populară: orbit de ură. Cred că pentru dușmanii lui Adrian Năstase se potrivește, mai degrabă, prostit de ură. Apaludacii lui Traian Băsescu s-au grăbit să minimalizeze gestul fostului premier sau să afirme că e o conspirație. Prostie mai mare nu am citit, nici măcar pe vremea propagandei ceaușiste.

 În primele clipe ale ”breaking news”-ului puteai să-ți imaginezi că a fost un moment de disperare, dar, de fapt, Adrian Năstase nu voia să-și ducă gestul până la capăt. Asta până s-au adunat informațiile despre tragedie. E nepermis, într-un astfel de caz, să mai negi evidența.

Năstase s-a pregătit, a lăsat scrisori pentru familie și mesaje pentru prieteni. Doar un noroc sau un ghinion monumental a împiedicat deznodământul. Cei care spun că a fost doar o demonstrație nu au citit cartea de Anatomie, la liceu, iar dacă au citit-o sunt prea proști ca s-o înțeleagă. Polițistul care s-a aruncat efectiv peste Năstase a lovit mâna cu revolverul și a mutat-o de la tâmplă la gât. Șansele de a nimeri artera carotidă, subclavia sau vena jugulară erau enorme. Glonțul putea secționa nervi sau nimeri coloana, determinând paralizie generală. Dacă polițistul lovea mai puternic brațul lui Năstase, exista riscul de a coborî pistolul spre inimă.

Trebuie să fii mai dobitoc decât cel care a scris că e fake ca să crezi că un om ar alege să-și tragă un glonte în gât, pentru o înscenare. Cei care apelează la gesturi demonstrative își ”zgârîie” urechea, tangent, în cel mai bun caz.

S-a spus, apoi, că operația a durat prea puțin. Adică o oră! Această tâmpenie nici nu merită comentată.

Cât privește sugestia că s-a pus la cale o conspirație, la care au participat medici, polițiști, asistente, infirmiere, brancardieri... o exclud pur și simplu. Cred că știu bine sistemul medical, modul în care se rostogolesc bârfele în spital, am publicat multe dezvăluiri scăpate de unul sau altul. Într-o țară în care niciun secret nu poate fi păstrat dacă îl știu cel puțin doi oameni, persoana care  avea forța de a organiza această conspirație nu ajungea la mâna a cinci judecătoare. Le băga în portbagaj și plasa cinci clone în locul lor la ICCJ.

Ca urmare, conchid că Adrian Năstase a vrut să-și ia viața. A fost un gest de onoare sau de lașitate?

Unii comentatori au spus că prin sinucidere a încercat să scape de răspundere etc. E o părere. Altora li se pare un gest nobil. Ca înalt demnitar al statului, a încercat să ferească România de o dezonoare, sacrificându-se. În vremea romanilor, era de la sine înțeles, ca să îți protejezi familia. Au făcut-o mai mulți demnitari din Japonia zilelor noastre, un premier francez și altul din Coreea de Sud, dar și alți lideri.

Nu știu dacă românii își doreau să vadă un premier cu cătușe la mâini. Cert este că 80 la sută afirmă că doresc pedeapsa cu moartea. În loc să stea 8 luni în pușcărie, cum au decis judecătorii, Adrian Năstase s-a condamnat singur la pedeapsa capitală. Oferind dușmanilor săi încă un motiv să-l înjure.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News