Data publicării: 17.01.2017 12:01

Motor! Acţiune! „6,9 pe scara Richter”, o comedie burlescă, semnată Nae Caranfil

Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura

Regizorul unor succese românești, precum Filantropica și Restul e tăcere , Nae Caranfil, revine cu cel de-al șaptelea lungmetraj al său, o comedie burlescă, țesută cu elemente de musical, despre criza vârstei de mijloc, dragoste, depresie și frica obsesivă de cutremure.

O comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, 6,9 pe scara Richter e povestea unui tânăr actor de teatru, interpretat de Laurențiu Bănescu, ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie (Maria Obretin) și obsesia marelui cutremur devastator, anunțat ca iminent de toți experții. Însă adevăratul „cutremur” pentru el se dovedește a fi reapariția intempestivă a propriului său tată (Teodor Corban), după decenii de absență. Manipulator și amoral, acesta se instalează în universul fiului, confiscându-l cu totul si bulversându-i complet existența.

Tony-actorul, soția sa instabilă psihic, tatăl hedonist și frumoasa (deși mult prea tânăra) iubită a acestuia, interpretată de Simona Arsu, evoluează împreună într-un „cadril" tragi-comic, în așteptarea unui dezastru seismic și a unei premiere teatrale unde, cel puțin în intenții, „toată lumea râde, cântă și dansează"...

“Când m-am apucat să scriu scenariul 6,9 pe scara Richter mă interesa mai degrabă isteria sfârșitului lumii, prognozată pentru 21 decembrie 2012. Și mă gândeam că, dacă voi face o comedie destul de apocaliptică, voi putea pune premiera în aceeași zi fatidică”, mărturisea Nae Caranfil într-un interviu acordat AGERPRES.

Deşi “toată lumea cântă şi dansează”, regizorul susţine că pelicula nu este un musical pentru că, în afara unui număr din final, ea nu are convenţiile genului.

“Este o comedie realistă în care tot ce se întâmplă, inclusiv din punct de vedere muzical, este justificat de situație și de poveste. Adică nu se apucă personajele să cânte fără justificare, cum se întâmplă într-un musical și cum trebuie să vedem într-un musical care se respectă. În cadrul poveștii filmului se repetă un spectacol de musical, ceea ce nu transferă statutul de musical și filmului”.

Filmul nu s-a născut, cel puţin nu intenţionat ca o încercare de exorcizare a spaimei de cutremur. Regizorului i s-a părut spectaculoasă ideea de a declanşa un cutremur în viaţa personală a cuiva.

Întrebat cum a lucrat la această peliculă la care este şi scenarist, şi regizor, Nae Caranfil a răspuns: “Scenariul l-am scris în succesiunea poveștii, așa cum s-a derulat ea în imaginația mea. Filmările... Foarte, foarte rar un regizor de film poate să-și permită să filmeze cronologic sau în ordinea poveștii aceste secvențe. Nu. Filmul se filmează în funcție de variabile care țin și de producție, de zi/noapte, exterior/interior, lucruri care țin de bucătăria filmului. De aceea e și complicat să filmezi, pentru că atunci când filmezi trebuie să ai în cap că ceea ce faci va fi o piesă care se va angrena într-un mecanism mai mare și că trebuie ca locul ei acolo să fie perfect, înșurubat perfect în cadrul întregului. (…) Cred că cel mai tare mi-a fost teamă de cutremure, pentru că nu mai făcuse nimeni așa ceva. Nu știam. Puteam să repetăm secvența pe un pământ ferm. Și era una. Dar nu puteam ști ce se va putea întâmpla în momentul în care începem să zgâlțâim decorul, pentru că nu puteam să repetăm zgâlțâiri de decoruri deoarece ar fi trebuit să punem la loc o mulțime de mobilă și elemente care s-ar fi prăvălit. Și atunci repetam pe pământ ferm și dădeam Motor! Acțiune! încercând să ne iasă din cât mai puține duble. Pentru că, între duble, timpul de a pune la loc și de a repara stricăciunile era destul de mult”.

Muzica şi versurile sunt scrise tot de Nae Caranfil, ajutat la orchestraţie de Bogdan Dumitriu și Liviu Mănescu, înainte de începtul filmărilor, pentru că ele au fost baza repetiţiilor, inclusiv a acelor coregrafice.

Acestea din urmă sunt interpetate de 20 de dansatori profesionişti, pe care coregraful i-a ales, în urma unui casting de la Belgrad, din cei 50 de candidaţi înscrişi.

Muzica, spectaculoasă, va apărea, probabil, pe un album separat, un CD pe care autorul speră să-l poată lansa în curând.

6,9 pe scara Richter este un “film de București”. De altfel, regizorul mărturiseşte: “Multe filme de-ale mele sunt de București. Chiar și cele de epocă, tot de București sunt. Nu știu ce mă leagă de acest oraș în afară de faptul că m-am născut în el, dar, da, sigur. Povestea își impune exigențele ei chiar și asupra autorului. Asta este, despre asta este vorba, ăsta e eroul, pe străzile astea pot să îl plimb”.

Nae Caranfil și Laurențiu Bănescu

Peliculele lui Nae Caranfil sunt filme de autor. Cu atât mai interesantă este relaţia cineastului cu producătorii şi dificultatea de a atrage fondurile necesare. Este o luptă continuă, uneori de mai mulţi ani, pentru un film. Regizorul a reuşit însă aproape de fiecare dată, pentru că “Întotdeauna viața este ciudată. Este complexă și are multe aspecte, ca să mă autocitez. S-a întâmplat de multe ori ca în așteptarea unui film să apară un altul. Așteptând Restul e tăcere, a apărut Asfalt Tango. Așteptând Closer to the Moon, a apărut Restul e tăcere. Cam așa”.

Nae Caranfil vorbeşte şi despre relaţia profesională cu producătorii pentru că de la fiecare a învăţat câte ceva şi mai ales a trebuit să vadă filmul şi prin ochii lor, dar şi despre faptul că există o mare deosebire de viziune între producătorii americani şi cei neamericani, generate de contextul economic diferit.

Cel mai greu de finanţat a fost Closer to the Moon, la care producţia a început după mai mulţi ani.

Filmul 6,9 pe scara Richter a fost proiectat anul trecut la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), stabilind un nou record la deschiderea evenimentului: peste 3.000 de spectatori în Piața Unirii din Cluj-Napoca. A avut, de asemenea, o avanpremieră bucureșteană în cadrul Les Films de Cannes a Bucarest, toamna trecută, proiecția fiind sold-out încă înainte de începerea festivalului.

Scenariul și regia: Nae Caranfil.

Imaginea: Vivi Drăgan Vasile. Scenografia: Andreea Popa.

Costumele: Doina Levintza, Adina Bucur.

Coregrafia: Milan Gromilić.

Muzica: Nae Caranfil. Orchestrația: Bogdan Dimitriu, Liviu Mănescu.

Montaj: Cătălin Cristuțiu. Sunet: Tamás Székely, Florin Tăbăcaru.

O coproducție România-Bulgaria-Ungaria, selectată în 2014 la Berlinale Co-production Market, 6,9 pe scara Richter este produsă de Mobra Film, Korund-X Ltd. și Cinemafilm, cu sprijinul Eurimages, și va fi distribuită în România de Voodoo Films.

Producător delegat: Tudor Reu; Producători: Cristian Mungiu, Hristo Hristov, Garami Gábor, Jelio Jelev

Nae Caranfil a scris și regizat până la acest film șase lungmetraje: Closer to the Moon (primul său film în limba engleză, cu Vera Farmiga și Mark Strong); Restul e tăcere (2007), în competiție la Festivalul de Film de la Locarno; Filantropica (2002), cu peste 100.000 de spectatori în România; Asfalt Tango (1996), cu Charlotte Rampling; Dolce far niente (1998) — în competiție la Festivalul de Film Karlovy Vary; E pericoloso sporgersi, care a avut premiera la Directors' Fortnight la Cannes, 1993.

Comedia 6,9 pe scara Richter va rula, începând de vineri, în cinematografe din 39 de orașe din țară,

Miercuri, fanii regizorului sunt așteptați la o proiecție specială în avanpremieră, care va avea loc de la ora 20,00 la Grand Cinema & More Băneasa. Proiecția va fi precedată de o sesiune de autografe cu Nae Caranfil, începând cu ora 19,30, în foaierul cinematografului. Regizorul va participa și la proiecțiile de la Cinema Victoria din Cluj, vineri, la ora 20,00, și la Filarmonica Banatul, în Timișoara, sâmbătă, la ora 19,00.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News