Coabitarea Iohannis-Ponta este un bun început al procesului de reconciliere națională , impus de contextul  regional și de situația internă, după epoca Băsescu. Problema este legată de factorul timp. Pentru accelerarea procesului, Bogdan Chirieac propune o soluție inedită .

Partidele politice nu sunt pregătite să facă față situației economice și geopolitice a momentului. În urma legilor electorale anterioare, România are astăzi cel mai slab Parlament sub raportul calităţii umane. Asistăm la încălcări fără precedent ale drepturilor omului, la eșecul dureros al Executivelor de după 2007 în atragerea fondurilor europene, la o birocrație aberantă și o administrație mai ineficientă, astăzi, decât în urmă cu 10 ani. Diferența este că ea costă bugetul de câteva ori mai mult. Rezultatul: absența infrastructurii și a investițiilor străine, constată Bogdan Chirieac în editorialul scris pentru DCNews.

Comisie interdisciplinară pentru analiza epocii Băsescu

O națiune bolnavă, cu o clasă politică măcelărită sau grav rănită în luptele ultimilor ani, cu români întemnițați, în insolvență sau în faliment, cu școlile și universitățile tot mai golite de valori, va face greu față presiunii rusești. De aceea, este necesar un proces de reconciliere națională. Acesta ar putea fi catalizat de la Washington, dar America este mult prea ocupată cu gravele probleme ale lumii de astăzi și cu situația din regiune, pentru a sesiza haosul din România. Tocmai datorită influenței americane în țara noastră, statele europene care ar putea impune Bucureștiului o nouă conduită nu au suficientă forță să facă asta. Rămâne deci un catalizator intern. Sigur că, în acest moment, coabitarea Iohannis-Ponta poate fi un bun început. Problema este însă de timp. O comisie interdisciplinară pentru analiza dezastrului petrecut în epoca Băsescu este absolut necesară. Nu pentru a-l băga la pușcărie pe fostul autocrat, ci pentru ca societatea românească să nu mai repete niciodată greșelile cumplite pe care le-a comis.

 

Iată integral editorialul scris de Bogdan Chirieac:

 

Monstruozitățile epocii Băsescu

Trăim în aceste zile dezvelirea ororilor perioadei în care Traian Băsescu s-a aflat la Președinția României. Un deceniu pierdut.

Cazul Rarinca ne arată doar o față a Justiției. Problema Justiției, la fel ca a și a celorlalte puteri ale statului de drept, este una sistemică.

Între timp, DNA a început să mai dezvăluie din hoțiile monstruoase ale epocii Băsescu. Fie că e vorba despre dosarul Microsoft sau despre dosarul ANRP, ele reprezintă doar o parte din jaful petrecut în România ultimilor zece ani. Plăgile din România epocii post-Băsescu sunt însă adânci.

Partidele politice nu sunt pregătite să facă față situației economice și geopolitice a momentului. De exemplu, în cazul alegerilor locale, care vor avea loc peste 12 luni, Parlamentul a adoptat legea cea mai puțin democratică, cea mai ilogică, cea mai nefavorabilă României. Primarii vor fi aleși dintr-un singur tur, iar președinții de Consilii vor fi numiți la masa verde a consilierilor vopsiți. Nimeni nu vorbește însă despre asta, din cauza scandalurilor ce izbucnesc în fiecare zi în urma lui Băsescu.

În urma legilor electorale anterioare, România are astăzi cel mai slab Parlament sub raportul calităţii umane - indivizi, în mare parte timorați, incapabili să ia o decizie, incapabili să-i reprezinte cu adevărat pe cei care și-au pus speranțele în ei.

Asistăm la încălcări fără precedent ale drepturilor omului, la eșecul dureros al Executivelor de după 2007 în atragerea fondurilor europene, la o birocrație aberantă și o administrație mai ineficientă astăzi decât în urmă cu 10 ani. Diferența este că ea costă bugetul de câteva ori mai mult.

Rezultatul: absența infrastructurii și a investițiilor străine. De curând, indienii de TATA au vrut să construiască o fabrică la Brașov, unde să producă Jaguar, faimoasa mașină născută în Anglia. Singurul motiv pentru care nu au investit a fost absența infrastructurii. S-au dus în Slovacia. La fel cum, în 2007, nemții de la Mercedes au plecat, tot din lipsa infrastructurii, de la Arad la Szeged, în Ungaria.

Dacă se va continua pe același drum, al decopertării bubelor cumplite lăsate în urmă de epoca Băsescu, România va mai pierde încă un deceniu. Pare aberant astăzi să vorbim de uniune națională. Astăzi, când toată lumea urăște pe toată lumea. Astăzi, când Justiția este singura putere în stat, fiindcă Băsescu pierduse contactul cu poporul, pierduse Legislativul și, deci, Executivul, dar își aservise Justiția.

De undeva, procesul de reconciliere națională ar trebui să înceapă. El ar putea fi catalizat de la Washington, dar America este mult prea ocupată cu gravele probleme ale lumii de astăzi și cu situația din regiune, pentru a sesiza haosul din România. Tocmai datorită influenței americane în țara noastră, statele europene care ar putea impune Bucureștiului o nouă conduită nu au suficientă forță să facă asta. Rămâne deci un catalizator intern. Sigur că, în acest moment, coabitarea Iohannis-Ponta poate fi un bun început. Problema este însă de timp.

Există mari șanse ca, la granița de Est a României, mai precis în Republica Moldova, rușii să-și materializeze influența, inclusiv prin prezența omuleților verzi. O națiune bolnavă, cu o clasă politică măcelărită sau grav rănită în luptele ultimilor ani, cu români întemnițați, în insolvență sau în faliment, cu școlile și universitățile tot mai golite de valori, va face greu față presiunii cizmelor rusești.

O comisie interdisciplinară pentru analiza dezastrului petrecut în epoca Băsescu este absolut necesară. Nu pentru a-l băga la pușcărie pe fostul autocrat, ci pentru ca societatea românească să nu mai repete niciodată greșelile cumplite pe care le-a comis.

O persoană, mai multe persoane din elita statului, o instituție, mai multe instituții ale aceluiași stat trebuie să aibă curajul să se dea jos de pe piedestalul pe care i-a așezat Băsescu pentru a-i fi de folos propriei exercitări a puterii, ca să facă ceea ce e drept și necesar pentru țară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News