CCR a admis parţial, miercuri, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu modificările aduse Legii referitoare la Codul de procedură civilă.

Curtea Constituţională a României precizează că a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată, constatând că dispoziţiile art. I pct. 37 şi pct. 58 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În schimb, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că art. III pct. 3 şi pct. 4 din actul normativ sunt neconstituţionale, conform unui comunicat transmis Agerpres.

Deciziile au fost luate cu unanimitate de voturi.

"În privinţa soluţiei de admitere (...), Curtea a statuat că este inadmisibil ca, în corpul uneia şi aceleiaşi legi, aceeaşi sintagmă, respectiv 'data intrării în vigoare a prezentei legi', cuprinsă în două articole succesive, aflate, la rândul lor, într-o strânsă interconexiune, să aibă două înţelesuri diferite, având în vedere că aceasta vizează atât Legea nr. 2/2013, cât şi prezenta lege supusă controlului de constituţionalitate. Această formulare imprecisă duce la retroactivitatea normei procedural civile, în sensul că ar urma să confere o cale extraordinară de atac pentru hotărârile definitive pronunţate anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 (...), aşadar, în cauze deja finalizate; în aceste condiţii, norma juridică contravine art. 1 alin. (5) în componenta sa privind securitatea raporturilor juri-dice şi art. 15 alin. (2) din Constituţie", se arată în comunicat.

Aplicarea în timp a legilor

CCR a mai constatat că textul criticat pare să condiţioneze aplicarea deciziei din 30 mai 2017 de faptul ca data pornirii procesului civil să fie ulterioară publicării în Monitorul Oficial şi, totodată, să stabilească faptul că hotărârile pronunţate după publicarea deciziei devin susceptibile de recurs în temeiul legii supuse controlului de constituţionalitate.

"Totodată, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu stabilesc în mod clar raportul în care se află cu dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la aplicarea în timp a legilor şi omit să reglementeze competenţa de judecată a recursurilor formulate după 20 iulie 2017, drept pentru care, şi din această perspectivă, a constatat încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie", se menţionează în comunicat.

Argumentul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii

ÎCCJ a invocat, în hotărârea de sesizare a CCR, argumentul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi a altor acte normative.

"Art. I pct. 37 modifică partea finală a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, referitoare la pronunţarea hotărârii, în sensul că hotărârea 'se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei'. Pronunţarea hotărârii 'prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei' nu permite stabilirea, cu precizie, a momentului pronunţării hotărârii, creând incertitudini cu privire la acest moment, în condiţiile în care legea atribuie momentului pronunţării hotărârii, în unele cazuri, funcţia de moment iniţial al curgerii termenelor pentru exercitarea unor căi de atac", se preciza în document.

Judecătorii mai susţineau, printre altele, faptul că prin modificarea dispoziţiilor art. 497 din Codul de procedură civilă, în sensul limitării posibilităţii casării cu trimitere şi prin nereglementarea soluţiei care poate fi pronunţată de ÎCCJ, se creează un vid legislativ care are ca efect imposibilitatea aplicării dispoziţiilor articolului în cauză.

Vezi şi: CCR: Lege din domeniul securitatăţii naţionale, neconstituţională

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News