Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
"Moartea ziaristului", o carte care va zgudui societatea. Andrei Tinu, interviu: Mă voi ține de cuvânt
Despre Dumitru Tinu cu greu se poate vorbi la timpul trecut. De fapt, nici nu trebuie vorbit la timpul trecut pentru că Dumitru Tinu nu a scris numai pe hârtia de ziar, ci și în mințile și sufletele oamenilor, iar acest lucru nu se va putea șterge niciodată.
21 octombrie va fi mereu o zi specială pentru presa din România. Cu 76 de ani în urmă, în localitatea Coteana din judeţul Olt, se năştea Dumitru Tinu, omul care, alături de alţi jurnalişti, a marcat presa românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea. S-a născut într-un sat cu oameni frumoși care, în fiecare după-amiază, se întâlneau pe uliță și citeau ziarele. Copilul pornit desculţ din Coteana natală pentru a merge la şcoală a reuşit, cu ambiție și studiu, să devină o personalitate autentică a presei românești.
A fost jurnalist de politică externă, corespondent de front, şef de secţie, editorialist, director şi, după '89, proprietarul celui mai important cotidian din România. Dumitru Tinu a creat o şcoală de gazetărie, a "mirosit" talente, a crescut multe dintre vedetele de azi ale presei româneşti.
Andrei Tinu, fiul jurnalistului care îi duce cu mândrie numele mai departe, a spus că "mulţi dintre epigonii şi colegii lui Tinu au uitat de el, de parcă nici nu l-ar fi cunoscut vreodată. Dar 21 octombrie nu e un moment de răfuială şi nici de reproş. E un moment de sărbătoare şi de aducere aminte, un moment de reflecţie asupra trecutului şi viitorului presei româneşti, a rolului şi a riscurilor jurnalistului. Mulţi dintre cei care i-au fost apropiaţi l-au uitat. E dreptul fiecăruia la uitare, tot aşa cum e de datoria mea să-i duc numele mai departe, să îi continui opera şi să o fac cunoscută generaţiilor actuale. Şi nu sunt singurul! Între foştii colaboratori există şi oameni, aşa cum este Val Valcu de exemplu, care au ştiut să nu lase ca uitarea să se aştearnă peste numele Tinu. Peste ani, când ne vom întâlni în altă dimensiune şi când istoria va lua locul prezentului, Dumitru Tinu se va regăsi în orice manual sau tratat de istorie a presei".
Andrei Tinu, interviu pentru DC News
Pe 21 octombrie am stat de vorbă cu Andrei Tinu. L-am rugat să ne povestească despre tatăl său, despre greutatea numelui pe care îl poartă, despre ce le va spune copiilor că a fost bunicul Dumitru. Pentru Andrei faptul că este fiul lui Dumitru Tinu a însemnat enorm. I-a furat, fără să-și dea seama, rigoarea și calmul proverbial. Îi este cumva greu să vorbească despre Dumitru Tinu în câteva fraze, îi este greu să poată cuprinde în câteva cuvinte bucuria care l-a marcat aflându-se în preajma unui om de talia lui Dumitru Tinu, dar şi imensa durere a pierderii acestuia. Andrei Tinu ne-a povestit că va publica "Moartea ziaristului", o carte care va zgudui societatea românească.
DC News: Este o zi specială și nu doar pentru dumneavoastră, ci și pentru presa din România. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ați învățat de la tatăl dumneavoastră?
Andrei Tinu: Dumitru Tinu nu era un părinte insistent, cicălitor, agasant... Îți atrăgea atenția că ai greșit, că nu ești pe drumul cel bun cu blândețe. Am deprins de la el dragostea față de carte, i-am moștenit calmul, tenacitatea și, pe de altă parte, ambiția. Tata a fost un om ambițios, care și-a propus și a reușit să își depășească limitele, să devină un om respectat.
DC News: Cât de mare este greutatea numelui pe care îl purtați? Cum v-a influențat viața?
Andrei Tinu: Spuneam cu ceva timp în urmă că povara numelui Tinu este una extrem de grea, dar e o "dulce povară". Calitatea de fiu al lui Dumitru Tinu te obligă să fii extrem de atent la ceea ce faci și ce zici. A purta numele Tinu e o provocare, o invitație pentru noi, copiii lui Dumitru Tinu, să ridicăm ștacheta autodepășirii cât mai sus. Moștenirea e grea și frumoasă deopotrivă și sper că o voi duce mai departe cu demnitate.
DC News: Ce le veți spune copiilor dumneavoastră când vă vor intreba cum era bunicul Dumitru?
Andrei Tinu: Ceea ce îmi propuneți acum este un exercițiu de imaginație. Parcă îl și văd pe tatăl meu jucându-se cu Eva-Andreea! Apropos, deși încă mică, fetița mea a făcut cunoștință cu bunicul ei grație pozelor, imaginilor video și deja îl recunoaște. Cum a fost bunicul Dumitru? A fost un om bun, discret, care a sărit în ajutorul semenilor săi. Un om timid, o fire echilibratã dar exigentă, un tată bun și un mare jurnalist.
DC News: Ce a rămas în presă după dispariția unui om care a marcat jurnalismul românesc?
Andrei Tinu: Presa nu mai e cea de pe vremea lui Dumitru Tinu. Spunea cineva - prietenul și profesorul Antonio Momoc, dacă nu mă înșel - că jurnalismul în forma sa pură a murit odată cu moartea tatălui meu (2003). Cauza principală e aceea că ancheta de calitate, știrea bine documentată, scriitura frumoasă au fost înlocuite de rating și de breaking news. Presa s-a tabloidizat și continuă să se tabloidizeze.
DC News: Spuneați, la un moment dat, că veți publica "Moartea ziaristului", o carte care va zgudui societatea românească. Când va apărea și ce va conține mai exact?
Andrei Tinu: Așa e, am promis și mă voi ține de cuvânt! E în lucru, dar o carte de asemenea însemnătate necesită timp și documentare. O carte despre Dumitru Tinu nu poate să apară oricum, dar vă asigur că va fi o carte ce va stârni reacții, o carte ce va deranja, o carte pe care o vor citi foarte mulți oameni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
