Tabletă
Desktop
Data publicării:
“Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu, pe locul 5 în lista celor mai bune 25 de filme ale secolului XXI, a New York Times
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Cristi Puiu, recompensat la Premiile Gopo
Să stabileşti o listă de filme preferate este dificil. Să selecţionezi şi să clasezi cele 25 cele mai bune filme ale secolului XXI este însă un pariu pe care l-a acceptat publicaţia New York Times, mai ales că numărul peliculelor alese este foarte mic prin comparaţie cu lista de 100 de producţii propusă de BBC.
Să stabileşti o listă de filme preferate este dificil. Să selecţionezi şi să clasezi cele 25 cele mai bune filme ale secolului XXI este însă un pariu pe care l-a acceptat publicaţia New York Times, mai ales că numărul peliculelor alese este foarte mic prin comparaţie cu lista de 100 de producţii propusă de BBC.
Pentru a realiza acest top, publicaţia newyorkeză a format o echipă de 7 profesionişti ai cinema-ului, condusă de Manohla Dargis şi Anthony Oliver Scott, două vârfuri ale criticii cinematografice de cotidian. Din “juriu” au făcut parte regizoarele Ava DuVernay şi Kathryn Bigelow, regizorii Guillermo Del Toro, Barry Jenkins şi Richard Linklater şi actorii Robert Pattinson şi Michelle Williams.
Primele 5 pelicule de pe listă sunt: There will be blood de Paul Thomas Anderson (2007), Le voyage de Chihiro de Hayao Miyazaki (2002), Million dollar baby de Clint Eastwood (2004), A touch of Sin de Jia Zhangke (2013) şi Moartea Domnului Lăzărescu de Cristi Puiu (2006).
Moartea Domnului Lăzărescu, o fabulă de groază şi umor negru
Despre producţia românească, jurnalistul şi criticul de film Anthony Oliver Scott a scris că titlul The Death of Mr. Lazarescu/ Moartea domnului Lăzărescu este un ”spoiler”.
Scenă din Moartea Domnului Lăzărescu
”Când îl întâlnim pentru prima dată pe Dante Lăzărescu, un pensionar care locuieşte în Bucureşti, în vârstă de 60 şi ceva de ani, deşi pare mai bătrân, el acuză dureri de stomac. După aproximativ două ore şi jumătate, părăseşte această lume”, a scris Anthony Oliver Scott.
Jurnalistul a menţionat că la Festivalul de Film de la Cannes, filmul a fost o ”senzaţie”. ”Ai văzut acel film românesc de trei ore? Trebuie să îl vezi!”, a amintit criticul din discuţiile purtate de participanţii la eveniment.
”Filmul domnului Puiu a fost un semn timpuriu al cinematografiei Româneşti înfloritoare, care urma să obţină recunoaştere la nivel internaţional datorită unor autori tineri precum Cristian Mungiu (4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile/ 4 Months, 3 Weeks and 2 Days) şi Corneliu Porumboiu (Poliţist, adjective/ Police, Adjective)”, a mai scris Anthony Oliver Scott, adăugând:
”Asemenea colegilor lui (şi uneori rivali), domnul Puiu foloseşte scene lungi şi mişcări de cameră minimale, pentru a crea o senzaţie de realitate trăită care te absoarbe aproape până la punctul claustrofobiei. El ţinteşte fără remuşcare absurdităţile mărunte şi nedreptăţile majore care definesc viaţa în România la mai mult de un deceniu după căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu”.
Criticul de film a mai afirmat că, deşi filmul oferă o experienţă locală, el reflectă o realitate dincolo de străzile, locuinţele şi camerele de urgenţă din Bucureşti, titlul amintind de personajul Willy Loman din piesa Death of a Salesman, scrisă de Arthur Miller.
”Domnul Lăzărescu este propriul său tip de om obişnuit, prins nu în roţile sclipitoare ale capitalismului american, ci în roţile ruginite ale birocraţiei est-europene şi în vârtejul propriilor sale decizii greşite. El este pus în pericol de aroganţa şi indiferenţa celor puternici – doctorii şi birocraţii din spital, atât de hipnotizaţi de propria lor autoritate încât sunt orbi la suferinţa lui”.
Textul jurnalistului menţionează că un şofer de ambulanţă, interpretat de ”extraordinara actriţă română de teatru” Luminiţa Gheorghiu, devine aliatul şi apărătorul domnului Lăzărescu – singura persoană care insistă, deşi în zadar, că acestuia trebue să îi fie acordată atenţie.
”Acest film este o fabulă metafizică de groază şi cu umor negru deghizată într-o tragedie din viaţa de zi cu zi”, a concluzionat criticul.
Pelicula Sieranevada, distinsă cu 6 Premii Gopo
Să amintim că o altă peliculă a regizorului Cristi Puiu, Sieranevada a fost recompensată la Gala Premiilor Gopo, cu şase statuete: Cel mai bun film de lungmetraj, Cea mai bună regie, Cea mai bună actriţă în rol principal, cel mai bun scenariu, cea mai bună actriţă în rol secundar şi cel mai bun montaj”.
Sieranevada
There will be blood
Dintre filmele care îl surclasează, pe locul întâi, There will be blood de Paul Thomas Anderson (2007) este considerat de echipa ziarlui newyorkez filmul marcant al acestui început de secol XX, prin povestea unui antreprenor petrolier care este convins că sub un orăşel pierdut din California, în care fiecare locuitor încearcă să supravieţuiască şi unde singura distracţie este biserica păstorită de un preot carismatic, se află un ocean de petrol. Chiar dacă reuşeşte să se îmbogăţească, totul o ia razna. Izbucnesc conflicte şi toate valorile umane sunt răsturnate. “O capodoperă a secolului XXI despre dragoste, credinţă, lăcomie, sânge şi petrol care au marcat secolul XX”, potrivit părerii cinefililor newyorkezi.
There will be blood, un film dur despre bogăţie, conflicte şi răsturnarea valorilor
Atmosferă magică în Le voyage de Chihiro
Le voyage de Chihiro (2002), filmul de animaţie al maestrului japonez al acestui gen, Hayao Miyazaki, spune istoria unei fetiţe ai cărei părinţi sunt transformaţi, în mod misterios, în porci. Chihiro este obligată să plece în ţara spiritelor. Un periplu iniţiatic în care trebuie să dea dovadă de un curaj excepţional în înfruntarea forţelor răului. Un film “a cărui frumuseţe artistică şi magie sfidează orice încercare de descriere”.
Chihiro în lumea spiritelor
Le voyage de Chihiro, o călătorie iniţiatică
Million dollar baby de Clint Eastwood (2004), este povestea unei femei-boxeur amatoare care-şi doreşte cu disperare să urce în ring, având un antrenor care fusese respins de fiica sa şi încerca să evite orice relaţie care i-ar fi accentuat durerea. Câştigător a 4 Oscaruri, printre care cele pentru cel mai bun film şi pentru cea mai bună actriţă, Million dollar Baby a fost selectat pentru că “Este mult mai mult decât un scenariu, este o poveste. Glumele pline de căldură şi ironice ale personajelor principale sunt atemporale”.
Clint Eastwood şi Hilary Swank în Million Dollars Baby
Million Dollars Baby
Clasamentul este continuat, după Moartea domnului Lăzărescu, de filmele: Yi Yi (Edward Yang, 2000), Inside Out (Pete Docter şi Ronnie del Carmen, 2015), Boyhood (Richard Linklater, 2014), Summer Hours (Olivier Assayas, 2009), The Hurt Locker (Kathryn Bigelow, 2009), Inside Llewyn Davis (Joel şi Ethan Coen, 2013), Timbuktu (Abderrahmane Sissako, 2015), In Jackson Heights (Frederick Wiseman, 2015), L’Enfant (Jean-Pierre şi Luc Dardenne, 2006) şi White Material (Claire Denis, 2010).
Ultimele filme din clasament sunt Munich (Steven Spielberg, 2005), Three Times (Hou Hsiao-hsien, 2006), The Gleaners and I (Agnès Varda, 2000), Mad Max: Fury Road (George Miller, 2015), Moonlight (Barry Jenkins, 2016), Wendy and Lucy (Kelly Reichardt, 2008), I’m Not There (Todd Haynes, 2007), Silent Light (Carlos Reygadas, 2008), Eternal Sunshine of the Spotless Mind (Michel Gondry, 2004) şi The 40-Year-Old Virgin (Judd Apatow, 2005).
Regizorul Cristi Puiu
De menţionat că majoritatea lungmetrajelor au fost recompensate cu Oscar.
Dacă se poate remarca absenţa unor mari nume ale cinema-ului, cum ar fi Quentin Tarantino, David Fincher, Martin Scorsese, Christopher Nolan şi David Lynch, trebuie menţionat că, în afara peliculelor americane, Franţa este reprezentată prin trei pelicule - L'Heure d'été de Olivier Assayas, plasat pe locul 9, White Material de Claire Denis (poziţia a15-a) şi Les Glaneurs et la glaneuse de Agnès Varda (locul18).
Este, de asemenea, foarte bine reprezentat cinema-ul asiatic, prin Jia Zhangke, Edward Yang sau Hou Hsiao-hsien.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
