Data publicării:
Miza disputei USR-PNL pe transplantul din Cluj. Cine sunt ”donatorii”, cine sunt ”primitorii”
Alin Tișe, liberalul care conduce Consiliul Județean Cluj, a cerut demisia ministrului Sănătății, Ioana Mihăilă, USR-PLUS. Meciul, ca de obicei, e o luptă pe bani.
Conducerea Institutului de Urologie și Transplant Renal din Cluj este doar un pretext.
Tișe i-ar fi declarat război Ioanei Mihăilă pentru a apăra IUTRC, pe care ministrul ar vrea să-l transforme într-o secție a Spitalului Județean. Pare absurd, dar planul lui Tișe, în caz că ar reuși, exact asta va face: va transforma IUTRC tot într-o secție, dar a unui Centru, nu a unui Spital Județean. Din păcate, sunt puține șanse să și funcționeze instituția rezultată, dar povestea arată cum funcționează coaliția și cum sunt păcăliți alegătorii, care, în final, plătesc distracția.
Pe scurt, autoritățile locale au angajat deja peste 3 milioane de euro pentru proiectarea unui Centru de Transplant multiorgan. Poate se vor băga bani în clădire, poate se va investi ceva și pentru dotare, poate totul se rezumă la angajarea unor studii de fezabilitate. Cert este că acest proiect faraonic va risipi milioane de euro din banii clujenilor, fără șansa unor rezultate: se află la concurență cu Spitalul Regional, cu care se va bate pentru medici, dar și pentru fondurile Casei de Asigurări; nu are cum să devină eficient și, în primul rând, nu are sens: în România nu e criză de centre de transplant, ci de organe. Cum s-ar spune, Tișe a proiectat și vrea să bage bani într-o hidrocentrală ca la Bicaz, pe o vale fără apă.
Iar ”apa” nu o poate aduce CJ Cluj, ci doar Ministerul Sănătății, cu care tocmai a pornit să se războiască Tișe…
Două instituții, de două ori mai mulți șefi
IUTRC a fost o secție a Spitalului Județean, în clădirea căruia se și află. Profesorul Mihai Lucan l-a înființat în 1992, renovând ultimul etaj și podul, pe care l-a transformat în mansardă. În aceste câteva cămăruțe a demarat programul național de transplant, cu sprijinul prof. Cortessini, iar în decursul timpului au fost realizat alte premiere naționale (transplantul de pancreas, transplantul laparoscopic, chirurgia robotică ș.a.). După lichidarea judiciară a prof. Lucan, numărul de transplanturi realizate la Institut s-au redus cu 50%, iar numărul pacienților internați pentru alte afecțiuni a scăzut de la circa 6000 la 3600 pe an.
Cum finanțarea care vine de la Casa de Asigurări (prin tariful pe caz ponderat) nu poate acoperi necesarul, ministrul a propus revenirea IUTRC, ca un centru de transplant, în Spitalul Județean. Dacă acum 20-30 de ani era necesară independența Institutului, care avea nevoie de dotări la standarde pe care spitalul nu le putea atinge, astăzi nu se mai pune problema dotărilor, ci doar a conducerii. Dimpotrivă, dacă s-ar reuni cele două instituții, s-ar putea utiliza mai eficient nu doar personalul TESA (incluzând posturile de manager, director economic etc) ci și laboratorul de analize medicale, laboratorul de radiologie şi imagistică sau laboratorul de anatomie-patologică. De ce să finanțezi câte două astfel de laboratoare, când nici măcar una nu poate atinge capacitatea maximă?
Laudă care sună a pagubă: ”unul dintre puținele centre din Europa”
Din patriotism local, veți spune. În Cluj a demarat programul național de transplant, clujenii vor să mențină Institutul, ca entitate juridică, pentru prestigiu. Nu pot dormi noaptea dacă nu au certitudinea că în loc de un director, la Spital și Institut sunt doi directori. Așa că președintele CJ se luptă pentru ei. Dar clujenii au nevoie și de drumuri și de canalizare și de alte investiții pe care le așteaptă de la Consiliul Județean. Nu sunt chiar atât de mulți cei care îl pot vota pe Tișe ca să nu mai aștepte un transplant. Și nu e sigur că vor avea parte de o intervenție, chiar dacă dl Tișe bagă milioane de euro într-o clădire, a cărei proiectare a costat deja trei.
”Centrul Integrat de Transplant din Cluj, printre puținele din Europa”, titra cu mândrie un ziar din Cluj. Evident, nu se întreabă nimeni de ce sunt atât de puține centre astfel de în Europa, de ce vest-europenii, aflați cu zeci de ani înaintea noastră în domeniul transplantului, nu fac proiecte de amploarea celui plătit, din banii clujenilor, de Tișe?
Poate fiindcă nu este eficientă o astfel de alocare de resurse?
Poate fiindcă își pun, înainte de a cheltui 50 de milioane de euro, câteva întrebări:
-în cât timp formezi de la zero echipe medicale complexe care să opereze bolnavi cu care să umpli 88 de paturi pentru transplant renal, 72 pentru transplantul de plămân, respectiv câte 36 de paturi pentru transplantul de cord și cel hepatic?
-cât costă și cine va plăti investiția în formarea personalului? Pare greu de crezut pentru un președinte de CJ, dar proiectanții clădirilor, constructorii sau furnizorii de aparatură nu prea operează pacienți, iar aceștia nu se pot opera singuri, chiar dacă au o clădire la dispoziție.
-ce vor face medicii dacă nu au ce opera, dacă nu vor fi organe pentru transplant? În spital, între două transplanturi, ei intervin și în alte afecțiuni. Dacă o vor face și la noul centru, vor intra în competiție cu Spitalul Regional. Vor funcționa de două ori mai multe laboratoare, vom plăti două administrații etc, în loc de una, ca să aibă fiecare partener din Coaliție ceva de administrat.
-are sens să investești 300 de milioane în clădirea unui spital regional și încă 50 într-o unitate dedicată exclusiv transplanturilor? Nu se puteau aloca pentru transplant două sute de paturi, din 1400 câte va avea Regionalul, în aceeași clădire?
-nu s-ar putea merge pas cu pas, formând întâi echipele, în cadrul unor spitale deja existente sau la Spitalul Regional, după care, în funcție de solicitări, de disponibilitatea organelor de transplantat și a finanțării, să dublezi numărul instituțiilor?
Care e scopul investiției de 50 milioane de euro?
Dacă scopul, însă, nu ar fi să rezolvi criza transplantului, ci să acorzi contracte de proiectare și eventual, de execuție, lucrurile ar putea avea sens.
”În luna februarie a acestui an, Consiliul Județean Cluj a recepționat anteproiectul, prima fază din cadrul procesului de proiectare a viitorului Centru Integrat de Transplant Multiorgan Cluj, scrie transilvaniarepoter.ro. Contractul de proiectare al Centrului de transplant multiorgan Cluj are o valoare de 3.25 milioane de euro, fără TVA, și a fost câștigat în urma unui concurs internațional de PINEARQ S.L.P. în asociere cu DICO și Țigănaș birou de proiectare S.R.L”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News