Mare talentul românilor de a găsi probleme acolo unde nu există și de a-și ignora incendiul din bătătură. Un marș al diversității și altul anti-gay vor scoate oameni din casă, într-un oraș al protestelor fără miză. Mai bine defilau în sprijinul manifestanților din Taksim.

 Situația cuplurilor cu altă orientare sexuală decât majoritatea a fost deja rezolvată, prin legile care pedepsesc ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Cu alte cuvinte, legea pedepsește sexul în public, fie și între persoane care au binecuvântarea Bisericii, prin împărtășirea Sfintei Taine a căsătoriei. Iar ceea ce fac oamenii în propria casă îi privește strict și personal.

Pe de altă parte, lesbienele și homosexualii cer degeaba BOR să îi cunune: ortodoxia nu poate permite abaterea de la canoane, dar nu e singura religie pe piață. Nu poți schimba regulile la Jockey Club, să te accepte călare pe o focă, dar nici nu te obligă nimeni să fii membru acolo.

Statul laic, însă, trebuie să-i trateze în mod egal pe toți cetățenii săi, atâta vreme cât nimeni nu poate alege locul unde se naște. Că e un singur cuplu sau sunt un milion de perechi altfel, e dreptul lor să beneficieze de un tratament similar cu cel al majorității.

Mai serioasă decât problema ”diversității” mi se pare cea stârnită de cazul Micului Hercule. O groază de moraliști s-au grăbit să acuze familia că îl pune la cazne, că îl obligă la exerciții prea dure pentru vârsta lui, care îi blochează creșterea și îl transformă într-un monstru.

Cine vorbește de Micul Hercule? Nu cumva oamenii din țara Nadiei Comăneci, unde părinții își urcă fetele pe bârnă la șase ani? Cât de înalte sunt gimnastele cu care ne mândrim? Au ele copilărie? N-ar trebui ca Autoritatea pentru protecția copilului să se autosesizeze? Ne indignăm la televizor când unul își postează băiatul făcând flotări? De ce nu protestăm și împotriva familiilor ai căror copii nu fac o oră de sport pe săptămână, sau a celor care își aduc odraslele la 100 de kile, cu hamburgeri și sedentarism? Cinste judecătorului care a trimis la plimbare așa zisa Autoritate pentru protecția copilului.

O  Autoritate care a încercat să le ia părinților băiatul pentru că așa au spus niște promteristeeste normală la cap? De ce nu îi decade din drepturi pe părinții care refuză tratamente medicale, condamnându-și la moarte copiii? Înainte să târască familia Micului Hercule prin tribunale, experții respectivi ar trebui să privească Piciul, al lui Chaplin. Nu cred că vor înțelege mare lucru, dar e mai bine să stea pe torente decât la serviciu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News