„Rețelele de socializare ne tâmpesc! Cândva, știam toată cartea de telefon a Craiovei pe de rost. Acum, dacă îmi pierd agenda mobilului, sunt pierdut și eu”, a spus Alexandru Moronov.

Redăm, în rândurile de mai jos, dialogul dintre Alexandru Mironov și Ionuț Vulpescu:

I.V.: Care e cea mai importantă telecomandă inventată în ultimele decenii?

A.M.: Întrerupătorul de electricitate! Edison l-a inventat acum o sută și ceva de ani, sting lumina, aprind lumina!

I.V.: Și rămâne până azi telecomanda...

A.M.: Fără el nu se poate, închipuiți-vă! Ăla e!

I.V.: Telefonul mobil cu toate beneficiile lui, accesul la email, la rețelele sociale...

A.M.: Ne tâmpește! 

I.V.: Nu e și un risc, o periclitare, a tipului clasic de educație? Cum găsim o formulă de echilibru?

A.M.: De la mama mea și străbunici am beneficiat de o memorie ieșită din comun. Știam la un moment dat, din motive pe care nu pot să le explic, toată cartea de telefon a Craiovei. Nu voiam asta, dar așa s-a întâmplat, cum știam toate lecțiile, și pe urmă mi-a fost greu să uit, că nu îmi trebuia asta. Acum nu mai știu. Acum știu vreo două numere de telefon. Dacă pierd memoria telefonului, sunt un om pierdut, ca oricare dintre noi! Asta înseamnă că ne schimbăm. Se va întâmpla așa și cu operele literare pe care le am în minte? Eu știu că le am pe Kindle, sau cum se cheamă, deci ce mai trebuie să țin minte? Sunt acolo și îmi apar. Este o caricatură celebră și minunată, cu o doamnă bibliotecară în vârstă și un băiețel care, clar, știe toate comenzile. Ăștia mici, în mod natural, au o genă a mașinii și ei le știu pe toate. Doamna îi dă o carte, ăla se uită mirat, și zice: „ce obiect ciudat e ăsta!” Și doamna îi spune: „Fii atent, în loc să dai click, deschizi coperta! Vrei să dai pagina, nu apeși pe pagină, pur și simplu miști!” Și se uită uimit și spune: „Există așa ceva?” Sunt alte vremuri. 

În ciuda avansului științific uimitor, suntem departe de ce poate face natura

I.V.: Care e boala cea mai gravă a omului azi?

A.M.: Eu știu că se stă acasă prea mult. Nu se mișcă. 

I.V.: Lipsa de mișcare?

A.M.: Da! 

I.V.: Sedentarismul, care poate să fie sedentarismul gândirii!

A.M.: Poate să ducă și la asta. Dar al gândirii, nu ai încotro... te tăvălește informația din jurul tău, pătrunde peste tot, îți intră în cap. Nu, nu, nu, nu poți să fii leneș, nu ai cum să fii leneș la gândire. 

I.V.: Suntem construiți să gândim. 

A.M.: Sigur! Cel mai teribil aparat pe care l-a inventat universul e creierul. Creierul! Se zbat acum fizicienii și electroniștii să construiască un neuron! Un neuron! Or vreau să vă spun că aveți în minte 100 de milioane de neuroni. În cele o sută de milioane de miliarde de celule care sunt în corpul omenesc, o sută de milioane sunt pentru creier, care funcționează cu 20% din energia pe care o dă trupul; inspir oxigenul, energizez, prin plămân sângele, mănânc, hemoglobina și cea mai mare parte, 20%, hrănește capul. Care funcționează cu o putere de 10W, care înseamnă un beculeț de lanternă. Nu are nevoie de mai mult! Deci are randament supranatural – nu pot să zic supranatural că contrazic legile naturii, și eu sunt profesor de matematică și fizică – dar are un randament uluitor. Iată cât suntem de puternici. Și, s-au apucat, cum spuneam, să construiască un neuron – hai să îl facem și noi, ca ingineri, să vedem cum e – și l-au proiectat, au început să îl construiască, și le-a ieșit mare de câțiva metri cubi. Păi orice creier omenesc presupune câțiva microni. Suntem departe de ce face natura. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News