Ceea ce voi spune nu este în primul rând o reacție de indignare și furie la adresa declarației domnului Medvedev conform căreia ”românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață” și nici a declarației doamnei Zaharova care a spus că ”de fapt limba română e limba moldoveană”.

Ceea ce voi spune este în primul rând reacția mea de indignare față de lipsa de atitudine puternică și patriotică a actualei clase politice românești față de acest act de jignire grosolană a identității noastre naționale, față de disprețul manifestat public față de istoria, tradiția, limba și cultura unui popor european recunoscut prin meritele și contribuția sa la istoria și cultura universală.

Doamna ministru a afacerilor externe l-a convocat cu sfială la minister pe ambasadorul rus care nu s-a sfiit să dea o declarație zeflemitoare după discuția purtată.

Ar fi fost o mare satisfacție pentru noi toți românii, jigniți de declarațiile Moscovei dacă doamna ministru ar fi cerut retragerea ambasadorului. Am fi fost satisfăcuți în amorul nostru propriu de români și dacă domnul președinte al țării ar fi luat poziție publică și dacă parlamentarii s-ar fi reunit de urgență pentru a da o declarație de protest.

Nu s-a întâmplat așa ceva. Probabil, ca buni creștini, politicienii noștri au procedat biblic, crezând că atunci când primești o palmă pe un obraz nu trebuie să ripostezi ci să întorci și celălalt obraz. Aceasta fiind situația, să nu ne mire dacă de la Moscova nu vor veni în continuare alte jigniri și atentate la identitatea noastră națională.

Din punctul meu de vedere, este la fel de neavenită și periculoasă atitudinea unor politicieni și formatori de opinie din mass media care au minimizat declarația lui Medvedev spunând că este ”un derapaj bucolic” căruia nu are rost să-i acordăm mare importanță.

Consider că este o mare greșeală. 

Nu este vorba de un derapaj sau de propagandă. Este un eveniment căruia ar trebui să-i acordăm cea mai mare importanță. Este un pericol real pentru români și pentru România deoarece Medvedev susține prin declarația sa o poziție  veche dar încă activă a politicii rusești, aceea de extindere a ”imperiului rusesc” printr-o politică de ”rusificare” a vecinilor, oricare ar fi ei, subminând până la anihilare identitatea națională a altor popoare. 

Așa a procedat fosta URSS, așa procedează și actuala Federație Rusă. 

Aceeași Rusie dar cu altă pălărie.

Vârsta și viața pe care am trăit-o mă obligă să fac referire la istorie, o istorie pe care generațiile mai tinere nu o cunosc. Este o istorie pe care românii, cetățeni europeni de azi, trebuie să o cunoască pentru a face orice este posibil pentru a nu se mai repeta.

Prima filă de istorie: Școala

Am intrat în clasa întâi în anul 1949 la școala elementară pentru băieți nr.18 din București, strada Cometa, actualmente Căderea Bastiliei. Imaginea care mi-a rămas în memorie (nu pot uita aceste momente) este aceea a unui tablou agățat la intrare reprezentând pe tovarășul Stalin înconjurat de pioneri care îi ofereau flori iar el, generalisimul Stalin, o îmbrățișa călduros pe pionera care îi oferea buchetul.

Mai târziu, când am învățat să scriem trebuia ca în fiecare sâmbătă pe o foaie de caiet de matematică să desenăm un chenar si să scriem o scrisoare tovarășului Stalin. Începeam cu: Iubite tovarășe Stalin, eu, elevul... îți raportez că am învățat bine și am luat următoarele note (notele erau ca în URSS de la 1 la 5). Îți raportez că mă pregătesc cu sârg să devin un cetățean valoros pentru victoria socialismului, a prieteniei cu marele popor sovietic și pentru pacea între popoare.

La 1 Mai și 23 August ne duceau la defilare unde, când ajungeam în fața tribunei cu membrii Comitetului Central, strigam lozinci pe care le primeau profesorii pe bilețele. Îmi aduc aminte unele dintre ele: Trăiască prietenia româno sovietică, Jos imperialismul anglo american și înarmarea atomică, URSS-bastion al păcii e!

Cu excepția manualului de limba română (gramatică) toate celelalte manuale erau traduse din limba rusă. 

Predarea limbii ruse a devenit obligatorie la toate nivele de învățământ.

Descoperirile științifice mondiale importante erau prezentate ca fiind rusești prin sintagma ”descoperite concomitent și independent unul de altul”. Astfel, legea lui  Lavoisier a conservării masei substanțelor era predată în școli ca fiind legea Lavoisier-Lomonosov iar creația radioului era Marconi-Popov.

Tot ceea ce era rusesc ne era prezentat la superlativ ca un fel de nec plus ultra. Astfel, cel mai important biolog-botanist al lumii era Miciurin, cel mai mare pedagog și psiholog al lumii era Makarenko. Cel mai mare agronom al lumii era Lâsenco. Rachetele erau invenția exclusivă a rusului Țiolcovski iar cel mai mare scriitor al lumii era Maxim Gorki. Se mergea atât de departe cu aceste exagerări ale succeselor rusești încât ni se spunea că cea mai productivă vacă de lapte la nivel mondial era vaca sovietică de rasa Kostroma

Manualele de istorie puneau accentul pe evenimentele care, într-un fel sau altul, duceau la concluzia că poporul român este o ramură a popoarelor slave sau că, oricum, avea o influență slavă covârșitoare. Ca argument se prezenta faptul că până spre secolul XIX se folosea alfabetul chirilic 

A doua filă de istorie: Cultura, literatura

A fost înființată editura și librăria ” Cartea rusă” (fosta editură Socec și fost librărie Crețulescu) care traducea exclusiv literatură rusă și sovietică la prețuri modice ( cel mult echivalent la 5 lei actuali). S-au tipărit masiv, în multe ediții opere importante ca ”Război și Pace” dar și ”Așa s-a călit oțelul ” a lui Ostrovski ca și ”Pe Donul liniștit” a lui Șolohov.

Comparativ, literatura română a avut un tiraj mic și restrictiv. De exemplu, puteai oricând să cumperi poeziile lui Pușkin sau Maiakovski dar mai greu cele ale lui Eminescu sau deloc ale lui Bacovia. Se publicau doar operele scriitorilor care  ”pactizaseră” cu comunismul: Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Maria Banuș, Dan Deșliu, Aurel Baranga.

Lectura ”pentru vacanță” pe care școlile erau obligate să o recomande elevilor cuprindea , fără excepție două romane  care  slăveau eroismul sovietic în cel de al doilea război: ”Timur și băieții lui” de Arcadi Gaidar și ”Tânăra Gardă ” de A. Fadeev

Teatrele îl jucau pe Caragiale dar erau permanent pe afiș și piesele lui Arbuzov ca și unele de o propagandă comunisto-sovietică exacerbată cum era ” Femeia comisar”cu o distribuție din care nu lipseau actori celebri ai epocii ca Irina Răchițeanu  Șirianu, Ion Manta, Sonia Cluceru, Sandu Sticlaru, Ludovic Antal ș.a.

La cinematograf erau numai filme sovietice, preponderent despre război, în care ostașul sovietic interpretat  de actorul Boris Andreev, deși era întotdeauna rănit cu un bandaj la cap, salva  copii și femei luptându-se cu fașciștii.

Înaintea oricărei proiecții de film era un așa numit ”jurnal de actualități”sovietic produs  de Mosfilm care avea ca generic celebra statuie a muncitorului cu colhoznica, devenită simbol a cinematografiei sovietice. În jurnal erau prezentate marile succese ale economiei sovietice și performanțele uimitoare ale unor muncitori (stahanoviști) care reușeau să depășească normele de producție chiar cu 100%.

Radioul avea emisiune zilnică ”Să învățăm limba rusă cântând”, ”Din lirica popoarelor”, aproape întotdeauna a poporului sovietic, ”Mari compozitori ruși” și ”Teatru la microfon”, în majoritate piese de repertoriu rusesc.

A treia filă de istorie: Toponimie

Orașe, localități, străzi și sectoare au fost denumite cu numele unor personalități rusești și sovietice. Brașov a devenit Orașul Stalin, Sectoarele Bucureștiului au deveni ” raioane” cu numele lui Lenin și Stalin, mii de străzi au căpătat numele unor personaje politice și militare rusești și sovietice. S-au amplasat statui și plăci comemorative  în memoria unor personalități din URSS, sute de întreprinderi economice, fabrici, institute de învățământ superior și centre de cercetare au căpătat nume rusești. A fost înființat un institut cu grad universitar de facultate pentru pregătirea profesorilor de limba rusă (Institutul Maxim Gorki).

A patra filă de istorie: Dezmembrarea economică a României.

În 1964 economistul sovietic, Emil Borisovici Valev, a publicat un articol intitulat Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria ṣi URSS în care propunea construirea unui „complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos. Planul Valev  urmărea specializarea economiilor acestor ṭări pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de stat preponderent agricol. A fost o evidentă încercare de subordonare economică totală a România față de URSS.

Concluzia acestor pagini de istorie:

1. Cu tot efortul abuziv, material și propagandistic depus de către URSS în direcția ”rusificării”, românii au rămas români . Este deosebit de important de subliniat rolul familie în aceea perioadă. Familia românească a devenit ”o școală  de acasă”. În familie, părinții au transmis obiceiurile, cultura și credința în istoria și tradițiile noastre ca nație.

2. Românii au dovedit și dovedesc în continuare respectul și prețuirea lor față de istoria, cultura, arta și știința poporului rus dar cu mențiunea că le consideră o parte a patrimoniului mondial care nu presupune în niciun fel și în nicio formă, impunerea lor cu forța în detrimentul contribuțiilor naționale la acest patrimoniu.

3. Nu trebuie considerată a fi nostalgică recunoașterea meritelor conducerii comuniste de atunci care a reușit eliminarea din conducerea țării a unor persoane  susținători ai rusificării (Ana Pauker, Iosif Chișinevski ș.a) ca și scoaterea trupelor sovietice în afara graniței. Anul 1964 consemnează începutul unei politici de reacție împotriva rusificării prin respingerea planului Valev.

4. 2024 este anul în care România beneficiază prin apartenența la UE și la NATO de cea mai puternică protecție împotriva oricărei încercări a Federației Ruse de a atenta la suveranitatea și la identitatea noastră națională dar asta nu înseamnă că actualii noștri decidenți politici, de la toate nivele prezidențiale, guvernamentale și parlamentare nu trebuie să dea o  replică diplomatică dură, fără echivoc unor provocări de natura declarațiilor domnului Medvedev.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

Acest articol reprezintă o opinie.