Data actualizării: 31.05.2014 11:29
Data publicării: 30.05.2014 23:55

Ce aștept de la Dreapta Unită

Mircea Cosea

Este prematur să comentez cum și când va avea loc o reală unitate a Dreptei și nici nu mă intereseză dacă va fi alianță, comasare sau fuziune și nici cine va fi candidatul unic la prezidențiale.

Mă interesează ce benficii va aduce această unitate fiecăruia dintre noi și cât va reuși să ridice nivelul politicii românești peste provincialismul ce o caracterizează în prezent. Sunt conștient că este o unitate de tipul ”nolens volens”, căci nu aveau altă alternativă în contextul recentelor rezultate electorale, că ceea ce desparte cele două partide este mai important decât ce le apropie. Esențial este că au făcut primul pas spre crearea condițiilor de apariție a acelei ” supe primordiale”, din care ar putea apare o nouă Românie.

Scopul Dreptei, absent

Prima condiție este echilibrarea raporturilor dintre putere și opoziție. Deși este prima, nu este deloc suficientă. Numărul de aleși, însumarea procentelor sau înglobarea tuturor partidelor, oricât de mici ar fi, într-o alianță capabilă să concureze aritmetic cu Puterea actuală, rămân doar mijloace de atingere a scopului, dacă acest scop există.

După părerea mea, acest scop nu există. Sau există, dar nu este ceea ce aș dori să fie. Aud din declarațiile liderilor că scopul unirii este lupta și învingerea PSD-ului și, în primul rând, blocarea ascensiunii domnului Ponta la președenție.

Mi-e teamă că ceea ce poate fi o oportunitate istorică pentru ceea ce se numește dreapta politicii românești să nu capoteze într-o clonare a campaniei anti-Băsescu, schimbând doar numele acestuia cu cel al lui Ponta. Nu sunt încă pe deplin convins că uniunea este conștientă de faptul că are oportunitatea realizării gigantului salt înainte pe care România îl așteaptă de peste douăzeci de ani.

Tranziția la capitalism nu a fost terminată

Pentru a se înțelege ceea ce susțin voi prezenta părea mea asupra stării actuale a națiunii și economiei române. Frizând grosolănia, aș spune că România se prezintă ca un copil născut prematur. La fel ca acel bebeluș, România nu este pe deplin formată și pregătită să fie compatibilă cu mediul în care trăiește.

Avansarea României de la socialism la capitalismul de tip occidental a fost oprită, așa numita tranziție la economia de piață nefiind nici acum terminată. Reformele structurale au fost stopate în momentul în care s-a creat doar forma unei structuri de economie liberă. Conținutul, atunci când nu a fost complet ignorat, a fost deturnat spre interese politice generale sau economice de grup. Economia de piață românească nu a asimilat cultura relației contractuale, ci pe cea a relației politice clientelare, sursa principală a acumulării de capital nu o reprezintă profitul afacerii ci banul public preluat prin relații clientelare cu bugetul statului.

Oprirea reformelor, rezultatul voinței politice

Oprirea reformelor înainte de a fi definitivate nu este rezultatul lipsei de voință politică, așa după cum s-a spus de multe ori, ci din contră dovada unei puternice voințe politice din partea unor grupuri bine consolidate, rezultate din reciclarea rapidă și inteligentă a structurilor partidului comunist care au preluat puterea politică și, implicit, pe cea economică. În douăzeci de ani, aceste structuri s-au transpartinizat, s-au delimitat feudal în teritorii (județe, muncipii, etc) devenite centre de profit personal și de grup și au transformat Statul român într-un Stat Captiv care decretează și guvernează exclusiv în interesul lor.

România este azi într-o situație de țară în curs de dezvoltare, la limita subdezvoltării în parametrii europeni. Motivul? Nu că nu s-ar ști cum să se facă dezvoltarea și modernizarea. Actualul stadiu de subdezvoltare este dorit, este impus de funcționarea Statului Captiv.

Social democrații au principala răspundere

Numai într-un stadiu de subdezvoltare economică și dominație baronială corupția instituționalizată poate deveni principalul mijloc de acumulare a capitalului, în dezavantajul funcționării corecte a pieței și a colectării veniturilor necesare procesului investițional. Oricât de mult ar deranja, trebuie spus că, deși întreaga clasă politică este vinovată de această situație, vina principală aparține social democraților. Ei sunt creatorii și dezvoltatorii rețelelor de corupție baronială, ei sunt responsabili pentru stoparea în interesul acestora a reformelor economiei și instituțiilor statului. O opoziție puternică, se poate numi și de dreapta, are acum oportunitatea să reia parcursul reformator și să scoată țara din incompatibilitatea care se află cu principiile și valorile europene–occidentale. Are oare capacitatea să o facă ? Să analizăm cu ce arsenal se prezintă în prezent.

PNL, nimic reformator, nimic vizionar

PNL are ca mijloc de atac un program apărut recent și intitulat ” Economia liberală. Prin noi înșine. Direcțiile unui nou program economic pentru România”. Este un text frumos, elegant și elitist. S-ar putea discuta despre unele inadvertențe și elemente de deja vu dar, pe ansamblu este unul dintre cele mai moderne documente de acest fel la nivelul partidelor românești. Și totuși, pentru mine este o dezamăgire și nu-mi oferă garanția că PNL înțelege șansa și responsabilitatea pe care le are ca fondator al Dreptei Unite. Spiritul acestui document este ”reparatoriu”, în sensul unor măsuri, majoritar fiscal-monetariste, de corectare, adăugire, schimbare pe ici și colo sau de urgentare a unor politici de încurajare a veșnicului mit al IMM-urilor. Nimic vizionar strategic, nimic reformator.

PDL, sindromul vinovatului de serviciu

PDL suferă de sindromul vinovatului de serviciu, care simte nevoia unei permanente și patetice dezvinovățiri pentru ceea ce a făcut pe timpul guvernării. Am fost și rămân un critic al guvernării Boc, dar, așa după cum am subliniat mereu, nu pentru justețea măsurile luate ci pentru felul simplist, neprofesionist și umilitor în care au fost puse în practică. De fapt, programul de austeritate poate fi considerat, in extremis, o continuare târzie a reformei tip terapie de șoc. Oricum, fără acel program guvernarea Ponta nu s-ar fi putut lăuda nici cu ritmul de creștere și nici cu consolidarea fiscală. Nici PDL nu s-a evidențiat cu expunerea unei viziuni strategice, reformatoare, cu intenția unor schimbări de natură principială și structurală.

Dreapta să nu promită pensii mărite

De la Dreapta Unită aștept înțelegerea gravității momentului pe care îl parcurgem și a faptului că fără o reluare a proceselor reformatoare România riscă să rămână o țară de la periferia lumii civilizate, împietrită într-o societate incompatibilă cu tendința occidentală a dezvoltării, cu cetățeni apatici și demotivați. Nu aștept de la unitatea Dreptei să-mi promită o pensie mai mare sau mai mulți kilometri de autostradă. Aștept o schimbarea profundă de mentalitate și concepție de guvernare. Aștept viziune și puterea de a pune punct și de a o lua de la capăt. România, bebeluș prematur, nu mai poate fi ținut în incubator”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News