Ca să fim corecți, revoluția din ianuarie a început la Târgu Mureș, nu în Piața Universității. Plecat de la solidaritatea cu Arafat,  fenomenul s-a extins în întreaga țară, cu un obiectiv foarte clar: ”Jos Băsescu”.

Ca și în 1989, românii au ieșit în stradă pentru a demola un sistem dictatorial. Atunci era unul la sfârșit de drum, acum abia se așezase peste națiune, ceea ce demonstrează că lecția a fost învățată. Principala deosebire față de 1989 o face manipularea, care a înlocuit propaganda și de aceea este mai credibilă, măcar pentru unii dintre români.

Mesajul central al agenților băsiști, strecurat și în Piață  și în media, este unul anti-politicieni și anti-partide. De altfel, nu au prea multă imaginație: ce spune șeful, repetă și Mircea Toma și Gregoire Cartianu  și Dan Tatalabă. Evident că politicienii fac greșeli sau compromisuri, fără discuție că partidele au partea lor de vină în ceea ce a mers prost, dar alternativa este o dictatură în care un singur om decide și un singur boc execută.

Partidul politic nu e problema, ci soluția la criza care ne bântuie. Dezastrul socio-economic de azi nu se petrecea  dacă PDL, în loc să fie o bandă, incapabilă să-și dea jos șeful, era un partid politic, sensibil la reacția electoratului. O grupare de oameni, mai buni sau mai răi, dar care știu că depind de cei pe care îi conduc. PDL a fost prototipul unei grupări de șmecheri care depind doar de cel care îi conduce. De la Anastase la Ridzi, de la Spânu la Toader sau la Paleologu, avem o gașcă de  mateloți care urmează orbește ordinele căpitanului.

Naufragiu plăcut!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News