Traian Băsescu a dat startul campaniei electorale, prin discursul său din Parlament, susțin analiștii politici. Practic, el ar fi optat pentru varianta Ungureanu, adică pentru creșterea salariilor bugetarilor și/sau o relaxare fiscală, după disputele dintre premier și liderii PDL pe această temă. Anunțul privind creșterea salariilor până la 1 iunie ar fi fost  o capcană întinsă Opoziției, cred alții, mergând pe ideea că USL va remarca ilegalitatea oferirii de cadouri în pragul alegerilor. Deci se va opune, ceea ce îi va afecta imaginea etc.

Uite că USL nu s-a opus, Ponta declarând deja că ar fi bine să crească salariile cât de repede. Nici mare relaxare nu cred că se va face, odată ce Băsescu a recunoscut, în același discurs, că au scăzut dramatic încasările bugetare, iar recesiunea bate, boc, boc, la ușă.

De fapt, mișcarea ar putea avea câteva efecte perverse:

1. taie sursele de finanțare ale Operațiunii Asfaltul, prin care PDL și UNPR încercau să câștige electoratul rural, în perspectiva comasării, e drept. Astfel, filialele rămân fără argumente în disputa pentru primării.
2. reduce sprijinul clientelei față de  Putere și taie elanul primarilor ”trădători”.
3. nu înseamnă mare lucru pentru electorat. Doar o mică parte va fi mulțumită, dar acest cadou nu se transformă automat în voturi. Nici partidele  care stăteau  bine în sondaje n-au reușit, în 2000, 2004 și 2008 să capitalizeze pomenile electorale.
4. dacă a fost posibilă, în 2012, tăierea cheltuielilor și creșterea salariilor, de ce s-au mai tăiat acestea în 2010? Nu se puteau reduce beneficiile clientelei, din prima? Mișcarea abia că aduce aminte oamenilor că au suferit doi ani, degeaba!

Cert este că Traian Băsescu nu a făcut campanie partidelor din arcul Puterii sau parlamentarilor, așa cum s-a spus. El și-a continuat campania de recâștigare a simpatiei publicului. De ce ar avea nevoie de simpatie? Nici măcar prea multă! Pentru că nu poate exclude o nouă suspendare. Ca urmare, mesajul cheie a fost ”parlamentarii au decis tăierea salariilor”. De fapt, lăudând parlamentarii pentru că au avut curaj să decidă tăierea salariilor și creșterea TVA, Băsescu și-a dres propria imagine. I-a promovat, înfundându-i, și s-a ”scos” prin distanțare de propria hotărâre din 20 mai 2010. A diluat răspunderea la nivelul a 250 de oameni, iar dacă va fi cazul va adăuga încă unul, care nu e parlamentar, respectiv pe Emil Boc.

O să țină? Nu vă grăbiți să spuneți că n-are șanse. Matematica referendumului nu lucrează cu unanimități, ci cu jumătate plus unu participare la vot.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News