Medic, postare virală despre ”Nenicu”, tatăl internat alături de fiul său, Răzvănel: A dormit cinci nopți pe scaun. ”Prieteni, așa bărbat n-am mai văzut”
O poveste emoționantă despre un tată "aproape ireal", cum au comentat cei mai mulți, a făcut înconjurul rețelelor sociale.
O postare pe blogul "Și blondele gândesc" a reușit să impresioneze cititorii de pe Facebook în cel mai scurt timp, adunând peste 8.000 de aprecieri și aproape 4.000 de distribuiri în online. Este vorba despre un bărbat internat în același salon cu fiul său, Răzvănel, care, potrivit celor relatate, s-a purtat exemplar și a impresionat astfel tot personalul medical dar și pe toți cei aflați în cameră cu cei doi. A făcut mereu curățenie după el, a spălat vesela, s-a îngrijit de atmosfera și igiena din salon și și-a spălat fiul în fiecare seară, a vorbit frumos și a tratat cu respect pe toți cei jurul lui. Poate știți că mai rar tatăl se internează cu copilul minor în spital, însoțitor fiind, de cele mai multe ori, mama. Dar Răzvănel nu mai are mamă. Nici el, nici surioara lui. Mama lor a plecat când fata avea doar 4 luni. De atunci, ”nenicu” e și mamă și tată, iar Răzvănel e un băiat deștept, îi place să deseneze, învață repede și e isteț tare.
”Chiar a fost noroc”
"N-o să credeți, am stat internați cu un bărbat în salon! Unul dintre colegii noștri, Răzvănel, era cu tată-său. Nenicu. Am intrat, am văzut, am zis: frate, ăsta e norocul meu. Însă chiar a fost noroc. Și trebuie să vă povestesc. Prieteni, așa bărbat n-am mai văzut. În primul rând, ținea tot timpul geamul deschis, ceea ce am iubit! Aer curat în loc de aer de salon puturos. Deci omul ăsta a dormit primele 5 nopți pe scaun lângă copilul lui. În a 6-a zi, după 6 cafele, i s-a făcut nițel răuț, și-a acceptat să se întindă vreo 5 minute pe ceas.
”Regulamentar: trezit, spălat, pat scuturat, baie, plimbat”
În fiecare dimineață se trezea la 5.30, mergea la baie să se spele, fiindcă în rest era jenat, pentru că, citez, sunt numai doamne cu copii. O dată a făcut stânga împrejur, fiindcă a găsit la toaletă o mamă cu fetița ei. Bine, dar sunt uși la fiecare toaletă, care se închid, mergeți liniștit. Nu se cade, doamnă, io-s bărbat în toată firea, le las pe domnițe să-și termine treaba. Vorbim de o fetiță totuși. Se ducea la 5.30, fiindcă la 6 venea asistenta cu alt tratament, iar el să fie deja pregătit. Și avea grijă de perfuziile tuturor. Când se trezea Răzvănel își făceau rutina, cum se dau fetele cu creme pe Instagram. Regulamentar: trezit, spălat, pat scuturat, baie, plimbat. Nu exista să se abată de la așa ceva. Dacă i-a zis medicul că mișcarea e aur curat, nici că a stat. Spăla în fiecare seară copilul pe dinți și, șosetele la chiuveta din salon.
”Pentru că unii oameni sunt așa. Au rămas buni, deși viața a fost nedreaptă cu ei”
Până și paharul de plastic de la cafea l-a spălat. - Lăsați, doamnă, că nu se știe la ce ne-ar putea trebui. Da, da, dinții mai ales Și-a împărțit mâncarea cu copilul meu, fiindcă, știți cum e, orice e mai bun de la vecin. Când a fost mama în vizită și nu avea încărcător la telefon, a zis că-i dă el. Nu se potrivea, așa că a întrebat-o ce telefon e și, peste 5 minute, a făcut de unul rost. Pentru că unii oameni sunt așa. Au rămas buni, deși viața a fost nedreaptă cu ei. Nenicu s-a speriat îngrozitor când a ajuns cu Răzvănel la spital. De nebunia aia și șoc, nici nu a putut suna la 112. A rugat un prieten să sune pentru el. După ce-au ajuns la spital și s-a uitat în telefon, a văzut că, de fapt, forma 122.
Răzvănel s-a prezentat cu o peritonită urâtă rău, a stat 9 zile internat. 3 tuburi s-au băgat și scos din el. Când i-au venit primele analize cu un semn bun, lacrimi au apărut în ochii lui Nenicu imediat. Răzvănel e singurul lui băiat. Și mai are o fată, pe Raluca. Copiii ăștia sunt ochii lui din cap. Să-l auziți cum vorbește de ei. Îi crește singur, mai are ajutor de la mama lui. Trăiesc într-un sat părăsit din Teleorman, fără baie în casă. Doar ei și animalele din curte. Au găini, măgăruș cu nume, grădină cu rod. Mama copiilor a plecat când Raluca avea 4 luni. Și a rămas Nenicu să le fie părinte cum mulți copii ar avea nevoie în viața lor. Știți cum îți dai seama cel mai bine despre un tată cum e? Te uiți la copilul lui. Răzvănel e un băiat timid de 9 ani, cu obraji plini și ochi albaștri, mari. Vorbește puțin și colorează mult.
Nu e genul care să stea pe telefon. Bine, Nenicu nu are smartphone, are un Samsung mai vechi. Zice că nu prinde altfel acolo semnal.Dar au prietenii lui telefon cu cameră și, de pe telefoanele celor din salon, s-au mai putut vedea cât au fost în spital. Răzvănel m-a impresionat. Să te duci cel puțin la liceu, i-am zis! Ne-am jucat Dobble toți trei, iar acolo sunt niște animale mai deosebite. Axolotl, ornitorinc. Ziceți și voi! O singură dată i le-am arătat și numit, după care nu numai că le-a reținut, dar ne-a și bătut. Altădată ne-am jucat să construiești o poveste cu imaginile care-ți pică dintr-un zar. I-au picat: pod, curcubeu, mână, fulger și altele. A început cu ”a fost odată un pod făcut dintr-un curcubeu, iar pe fiecare deget era câte o marionetă. Când a fulgerat, marionetele au prins viață.”Nu, că-i impresionant?
”Mă durea de câte ori îmi îmbrățișam copilul”
N-am putut să nu observ că Răzvănel purta pantaloni cu sclipici. Tatăl lui mi-a povestit că alocația copiilor e singurul lui venit, 580 de lei. În rest se gospodăresc și ei cum pot, mănâncă sănătos, își văd de viața lor. La micul dejun, de exemplu, le face copiilor lapte cu biscuiți, pâine înmuiată și ovăz. N-am putut să nu observ și cum se uita Răzvănel, de câte ori pe Victor îl pupam. Deși era în celălalt capăt de salon, vedea. Își muta privirea în tavan și acolo rămânea. Mă durea de câte ori îmi îmbrățișam copilul, iar altul era acolo fără mama sa. Viața e nedreaptă, dar știți ceva? N-o lăsăm așa. Hai să-i ajutăm să-și facă baia. Nenicu nu mi-a cerut niciodată nimic, vreau să știți din start. Nici măcar nu s-a plâns vreun minut. El habar n-are nici în acest moment că noi suntem medici sau ceva. Nenicu mi-a povestit ca fapt divers, că la primăvară ar vrea să-și facă baie în casă. Știu că în această comunitate sunt mulți oameni cu inimi mari.
”Nenicu este o lecție de viață, prieteni”
Dacă vreți, dacă aveți și puteți, nu el cere, ci eu. Și nu trebuie să fie sume mari, vorbim de oameni recunoscători pentru fiecare puțin.I-am cerut conturile bancare și permisiune să scriu. Mi-a trimis poză cu un extras de cont. Sumele adăugate sunt de tipul 8 lei, 12 lei, 29 lei. Așa strâng unii oameni bani. Vă las în final contul lui de BCR și Revolut, le pun și în comentarii, să puteți lua ușor cu copy/paste. Eu nu intermediez nimic, doar spun povestea așa cum am văzut. Am dormit o săptămână cu acești oameni în același salon, cu geamul, mulțumesc din inimă, deschis. Nu o să-i pot uita cum ședeau amândoi pe pat la externare și nu mai puteau de bucurie că-s sănătoși și se întorc la căsuța lor. Nenicu este o lecție de viață, prieteni.
Ne-a leșinat pe toți: pe mama, pe soț, pe mine. N-am mai văzut asemenea bărbat. Mi-ar plăcea să schimbăm această peritonită din amintirea lor. Să devină dintr-un necaz unul dintre lucrurile bune-până-la-urmă care li s-au întâmplat. Mi-ar plăcea ca acest copil să simtă că e deosebit, că merită și că poate mai mult. Că lumea e bună și viața e frumoasă, și un tată minunat e de ajuns.
P.S. În poză sunt socoteli pe care și le-a dat singur Răzvănel în spital, iar Nenicu m-a rugat să i le corectez" se arată în postarea cadrului medical de pe Facebook.
Cei care doresc să ajute o pot face donând orice sumă în conturile de mai jos:
BCR: RO68RNCB0246179882080001 Matei Fanel
Revolut IBAN: LT333250067897257382BIC: REVOLT21Matei Fanel
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News