Mărturii de dincolo de moarte: "E o altă viață”
Autor: Maria Dumitrașcu | Publicat pe: 10 mai 2019, 20:08
WhatsApp
Cei mai mulți dintre noi ar vrea să știe ce se întâmplă cu noi când vom muri. Conștiința noastră continuă să existe după moarte? Ne reîntâlnim cu cei dragi care au murit înaintea noastră? Ne confruntăm cu o ființă divină care ne va judeca pentru acțiunile noastre pământești? Ne întoarcem la viață într-o altă formă? Vă prezentăm mai jos mărturiile unor oameni care au trecut prin experiențe apropiate de moarte.

Mulți oameni au avut parte de experiențe bizare, precum experiența apropiată de moarte, pe care până la 4% dintre adulți au avut-o, conform unor estimări.

Situațiile tipice includ experiența în afara corpului, vederea unei lumini puternice, dar nu orbitoare, conectarea cu cei dragi, vederea unui peisaj înstelat și alunecarea într-un tunel. Aceste experiențe sunt adesea legate de urgențe medicale, cazuri în care inima unei persoane se oprește să bată.

Un studiu din 2001 a arătat că 18% dintre persoanele care au supraviețuit stopului cardiac au raportat o experiență apropiată de moarte. Cu toate acestea, experiențele apropiate de moarte au fost raportate, de asemenea, de către oameni care nu se aflau iminent în pragul morții, precum cei diagnosticați cu boli terminale sau care credeau că vor muri dintr-un accident.

"Moartea e o altă viață. Dar e adevărata viață"

Scepticii au susținut că experiențele apropiate de moarte nu sunt altceva decât efectul direct al cauzelor fiziologice, precum lipsa de oxigen în creier. Cu toate acestea, este mai greu ca aceste explicații să răspundă la experiențe similare din partea unor oameni care nu au fost morți din punct de vedere clinic.

Fenomenul asociat unei experiențe de moarte împărtășită prezintă explicații ale experiențelor apropiate de moarte. În timpul unei experiențe de moarte împărtășită, persoana are senzația că vizitează lumea de dincolo în momentul în care cineva apropiat moare, de parcă ar împărtăși experiența morții, fără să moară fizic.

Cel mai interesant lucru despre aceste experiențe ar putea să nu fie experiența morții, ci modul în care aceasta schimbă viața unei persoane. Mulți oameni descriu că își pierd teama de moarte după aceste experiențe și simt o mare dragoste pentru ei și pentru ceilalți.

Sunt aceste experiențe doar produse ale imaginației? Convingerile religioase s-au manifestat în timpul stărilor modificate ale conștiinței?

Experiențele apropiate de moarte îi determină pe oameni să aprecieze mai mult lucrurile obișnuite, în timp ce interesul pentru lucrurile materiale și putere scade. De asemenea, se îmbunătățește intuiția, precum și senzația legăturii cu ceilalți și cu natura. Pe scurt, se pare că aceste experiențe pot duce la un mod mai semnificativ de a trăi.

Acesta este cu siguranță cazul lui D. Atunci când i-a murit soția, experiența de moarte împărtășită, în loc să îl devasteze total, l-a făcut să înțeleagă misterele vieții și ale morții.

“Am fost mereu un tip destul de fricos, mă speria moartea îngrozitor de mult și încercam să o evit, având un control exagerat asupa sănătății mele. Menționez că nu credeam în Dumnezeu și nici în viața de după moarte. Când au murit ai mei, am fost devastat, frica s-a intensificat alarmant. Orice simptom, orice reacție din corp o interpretam ca pe un semn al unei boli incurabile. Atât mă speria moartea. Atât mă chinuia. Pur și simplu nu-i găseam locul și firescul în viață. Când mi-a murit soția, s-a întâmplat ceva ce trece de sfera normalului, i-am trăit moartea cu o claritate smintită. Nu știu să vă explic în cuvinte, dar a fost ceva real, cât se poate de real și eliberator. Parcă murisem și eu. La propriu. Am văzut tot. Tunelul, lumina, eliberarea, pe ai mei, întinzându-mi mâna, fericiți. Nu am visat, eram treaz. Cred că a durat câteva minute, dar pentru mine a fost o eternitate, adică o senzație de plenitudine, de lipsă de timp și spațiu, de fericire nepământească. De libertate a spiritului. M-a dus către viață experiența aia. Experiența iubirii pure, inefabile, ce a sfidat timpul și spațiul și chiar moartea, pe care am simțit-o într-o cameră de spital pentru acele câteva minute, a rămas cu mine de atunci. Moartea soției mele, cea mai tragică și revelatoare experiență din viața mea, a modificat radical viziunea mea asupra lumii și a locului meu în ea, schimbându-mi convingerile despre ceea ce se întâmplă atunci când murim și despre conexiunea noastră continuă cu cei care au decedat, precum și convingerile mele despre Dumnezeu. Nu-mi mai e frică de moarte, dar nici de viață. Nu știu de ce mi s-a întâmplat mie, sunt un privilegiat. Când le povestesc prietenilor, ei dau din umeri, neconvinși. Nu poți înțelege până nu trăiești asta. D-aia nici nu mai încerc să conving pe nimeni. Moartea e o altă viață. Dar e adevărata viață.”

O altă femeie povestește: Am fost în comă timp de o lună. Nu-mi mai amintesc prin ce universuri am călătorit, dar vă pot spune că știu foarte bine ce am simțit. O durere groaznică pentru tot ce las pe pământ în urma mea, pentru mine, pentru corpul meu, pentru tot ce n-am rezolvat, tot ce nu mai puteam spune oamenilor dragi, mă apăsa acel sentiment la propriu, ca un bolovan pe suflet. Dar cumva, era o suferință pentru lumea întreagă, sau compasiune, căci în acele momente cuprindeam și înțelegeam totul, toată zădărnicia și materialul lumii, toate amăgirile și lipsa de cunoaștere a lucrurilor. Mă zbăteam între lumina purificatoare care mă chema la ea insistent și griul de aici. Le voiam pe amândouă, îmi era sete și dor de amândouă, de viață și de moarte. Nu puteam să renunț la niciuna. Am călătorit printre stele, apoi am văzut tunelul, am început să zbor cu viteză spre el, parcă mă absorbea lumina de la capătul lui, dar n-am mai ajuns la ea. M-am trezit la viață. În cenușiul de pe pământ. De atunci parcă viața e un vis. Nu mai sunt același om de atunci. E altfel acum totul, înțeleg mai multe. Simt o legătură strânsă cu cei dragi și o conexiune atemporală cu iubirea pură. Iubirea e chiar nemuritoare, rămâne vie și Dincolo. Tot ce vă mai pot spune este că să mori nu e ceva rău.”

Poate că iubirea e totul, e forța care pune totul în mișcare, e cea care trece dincolo de timp, de moarte, și dăinuie cu aceeași însuflețire.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?