Începând de marți, Mark Rutte, fostul prim-ministru al Olandei, devine noul secretar general al NATO, preluând una dintre cele mai importante funcții din cadrul securității globale. Cu toate acestea, atribuțiile sale rămân limitate în a influența radical direcția celei mai puternice alianțe militare din lume.

NATO este o organizație în care consensul între statele membre dictează fiecare decizie, indiferent de importanța acesteia, de la cele mai minore aspecte administrative până la cele de maximă importanță strategică. "La NATO, totul, şi într-adevăr absolut totul, este decis prin consens", explică Ian Lesser, expert al German Marshall Fund, un influent think tank din Bruxelles. Aceasta înseamnă că marja de manevră a secretarului general pentru a aduce schimbări majore este, prin natura sa, extrem de limitată, informează AFP.

Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al alianței și cercetător la Chatam House, întărește această idee, precizând că secretarul general poate influența doar indirect deciziile. El are puterea de a stabili agenda și de a prezida Consiliul Nord-Atlantic, organismul decizional suprem al NATO, dar nu este cel care ia hotărâri unilaterale cu privire la conflicte armate sau inițiative militare majore.

Un rol influent, dar nu decizional

Chiar dacă secretarul general nu este cel care apasă "butonul nuclear", cum subliniază AFP, Rutte va avea totuși un rol semnificativ în ghidarea discuțiilor și în modelarea deciziilor la nivel strategic. Istoria ne oferă exemple clare despre modul în care liderii NATO au avut un impact de durată, chiar dacă nu au fost decidenți finali.

Fostul secretar general Lord Robertson, de exemplu, a jucat un rol cheie în activarea articolului 5 al Tratatului NATO, în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Acest articol, care prevede apărarea colectivă a membrilor alianței în cazul unui atac, a fost invocat pentru prima și singura dată în favoarea Statelor Unite.

Mark Rutte și provocările mandatului său

Când Mark Rutte își va începe oficial mandatul, va intra într-o funcție privită cu curiozitate de către cei 32 de membri ai alianței, dar și de observatori internaționali. După 14 ani la conducerea guvernului olandez, Rutte nu este un necunoscut pe scena politică europeană și internațională. Însă, una dintre întrebările principale este dacă va încerca să își lase amprenta imediat sau va prefera să adopte o abordare mai prudentă, așteptând un eventual al doilea mandat pentru a propune schimbări semnificative.

Jamie Shea, cu o vastă experiență în cadrul NATO, menționează că secretarii generali tind inițial să fie „candidați ai continuității”, însă, pe măsură ce câștigă încredere, aceștia pot deveni mai proactivi în promovarea inițiativelor proprii. De exemplu, predecesorul lui Rutte, Jens Stoltenberg, a avut o contribuție decisivă în orientarea NATO către un sprijin militar extins pentru Ucraina după invazia rusă din 2022, obținând angajamente de 40 de miliarde de euro pe an din partea aliaților pentru sprijinirea Kievului.

Cu toate acestea, într-un context geopolitic marcat de conflicte, prioritatea principală pentru orice lider NATO rămâne menținerea unității și continuității. Un diplomat NATO, vorbind sub protecția anonimatului, a subliniat importanța acestei stabilități în prezent: "Menţinerea aceleiași direcții în politica externă şi de securitate este esențială în aceste vremuri dificile".

Pe lângă provocările interne, Rutte va trebui să gestioneze și relația dintre NATO și Uniunea Europeană, în condițiile în care UE devine din ce în ce mai implicată în probleme de securitate. În acest domeniu, coordonarea dintre cele două entități rămâne una dintre prioritățile noului secretar general. Cu toate acestea, disputele persistente între Turcia și Grecia pe tema Ciprului continuă să complice avansarea acestei colaborări.

Un viitor incert cu Donald Trump?

Un alt test major pentru abilitățile diplomatice ale lui Rutte ar putea veni dacă Donald Trump va reveni la Casa Albă. Într-un astfel de scenariu, liderii europeni vor conta pe capacitatea lui Rutte de a păstra unitatea alianței, în condițiile în care Trump a avut o abordare critică față de NATO în timpul primului său mandat.

Jens Stoltenberg, întrebat despre succesorul său, a refuzat să ofere sfaturi directe, limitându-se la o singură observație: „Cea mai importantă sarcină a sa va fi, desigur, să îi țină pe cei 32 de aliați împreună”.

Mark Rutte, cunoscut pentru stilul său diplomatic și experiența vastă în politica europeană, este așteptat să aducă un nou stil de leadership în cadrul NATO, descris de un diplomat drept "puţin mai incluziv" decât abordarea strict verticală a predecesorului său.

Astfel, Rutte va intra în funcție într-un moment de cotitură pentru alianță, unde provocările externe, conflictele geopolitice și menținerea unității între membrii NATO vor testa din plin abilitățile noului lider.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News