Data actualizării: 08.05.2023 09:57
Data publicării: 08.05.2023 09:55

Marinuş Moraru, file de poveste. Întâi a schimbat macazurile, apoi vieţile românilor. A fost copil sărac şi a muncit de tânăr

Autor: Liana Ganea | Categorie: Lifestyle

Foto: Agerpres

Marin Moraru a rămas în inimile românilor ca unul din cei mai iubiţi actori de teatru şi film. Scenele comice, grimasele şi replicile cu tâlc care l-au consacrat vor face mereu, peste ani şi generaţii, deliciul schiţelor umoristice şi filmelor care au rămas după el. Viaţa lui Marinuş nu a fost, însă, o comedie.

Marin Moraru (Marinuş, cum îl ştia România toată) s-a născut pe 31 ianuarie 1937 la București și a murit pe 21 august 2016 la Spitalul Elias din Capitală. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” până în 1961. Despre actor prietenii și cei care au jucat pe scenă alături de el au declarat că era un om bun, gata să sară mereu în ajutor și printre cei mai talentați actori pe care România i-a avut.

Anii copilăriei nu au fost cei mai ușori

A locuit într-o casă din Rahova. A avut un şoc în momentul în care a aflat că unchiul său s-a stins pe frontul de luptă alături de prieteni apropiați ai familiei. Tatăl lui vopsea vagoane în Gara de Nord, iar mama era casnică. În clasa a 6-a, părinții lui Marin Moraru s-au despărțit, acesta hotărând să rămână cu tatăl său. Nu a fost unicul copil al familiei, având două surori cu care era nevoit să-și împartă hainele și jucăriile în copilărie. De multe ori, povestea Marin în biografia sa, mai purta încălţări de la surioarele lui până când părinţii îi cumpărau o pereche nouă. Mâncau ce se găsea şi nimeni nu făcea nazuri.

În copilărie visa să devină aviator, însă la îndrumarea tatălui a urmat cursurile şcolii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri, perioadă în care l-a cunoscut pe regizorul Mihai Dimiu, care se ocupa de echipa de teatru de amatori a şcolii. Marin Moraru primeşte astfel primul rol din viaţa sa, în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko.

La absolvirea şcolii este repartizat la Braşov, ca asistent de picher, având în responsabilitate întreţinerea unei porţiuni de cale ferată, scrie Rador. După un an, s-a tranferat la uzina Griviţa Roşie, în Bucureşti, ca agent tehnic. Se înscrie la Universitatea Politehnică, la sugestia familiei, unde este admis, dar fiindcă destinul i-a rezervat altceva, Marin Moraru află de la radio amănunte despre admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.) „I.L.Caragiale”, unde se hotărăşte să îşi încerce norocul şi să participe la examen.

Cum l-a cunoscut pe Dinică, cel mai bun prieten

Nu este admis, dar este acceptat ca „audient”, participând timp de un an la cursuri fără a primi note. În cele din urmă, după un an trece examenul de admitere, fiind înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea. În facultate îl cunoaşte pe regretatul Gheorghe Dinică, alături de care a absolvit institutul în anul 1961, cei doi fiind legaţi, de atunci, printr-o prietenie puternică ce a durat toată viaţa.

Debutează în film în anul 1965, în „Haiducii”, regia Dinu Cocea, fiind prezent apoi şi în distribuţia peliculelor „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Maiorul şi moartea”, regia Alexandru Boiangiu, 1967 şi „Răzbunarea haiducilor”, regia Dinu Cocea, în 1968.

Anii '70 au fost înfloritori pentru cariera sa. A fost distribuit în filme precum „Un comisar acuză”, regia Sergiu Nicolaescu, 1974, „Actorul şi sălbaticii”, regia Manole Marcus, 1974, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1975, sau „Iarna bobocilor „, regia Mircea Moldovan, 1977 – ultimele două producţii fiind extrem de apreciate de public. În perioada 1974-1980 a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti, iar în anul 1980 a revenit la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, unde a activat până la final. A făcut roluri celebre şi în filme cum sunt „Faleze de nisip”, regia Dan Piţa, 1982, „Ringul”, regia Sergiu Nicolaescu, 1983, „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986, „Chiriţa în Iaşi”, regia Mircea Drăgan, 1987 şi „În fiecare zi mi-e dor de tine”, regia Gheorghe Vitanidis, 1987. Inclusiv în ultimii ani de viaţă a jucat în producţii româneşti şi telenovele ca Pariu cu viaţa şi O nouă viaţă, alături de cea mai nouă generaţie de actori de la aces vreme.

În filmul „Iarna bobocilor”

În 2 martie 2009, în cadrul Galei Premiilor Gopo, Marin Moraru a primit un trofeu pentru întreaga carieră, iar în iunie 2012, actorul a primit o stea pe „Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame”, din Piaţa Timpului din Capitală.

A fost căsătorit aproape 50 de ani cu Lucia Moraru. Marele actor a trecut la cele sfinte pe 21 august 2016, după o grea suferinţă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News