În cadrul emisiunii De Ce Citim, la DC News, criticul literar a vorbit despre soarta pe care au avut-o scriitorii români care abia așteptau comunismul după cel de-al Doilea Război Mondial:

„Geo Dumitrescu, Geo Bogza, sunt atâtea exemple de scriitori foarte importanți care aveau convingeri de stânga, care abia așteptau să vină comunismul la noi, iar când a venit comunismul la noi, el era cu totul altfel decât estimaseră și visaseră ei.

Comunismul instalat la noi i-a penalizat pe toți. Pe unii i-a aruncat în închisoare, cazul lui Ion D. Sîrbu, pe alții i-a marginalizat, nu s-au mai putut exprima liber, au trebuit să opteze între a face o literatură „propagandistică“ și a tăcea. De aceea există o fractură în creația lui Geo Dumitrescu, după volumele din tinerețe fiind obligat să tacă și astfel nu a mai scos volume până în anii ’60.

Pentru un cercetător al acestei perioade, al realismului-socialist, devine limpede că e vorba de cea mai teribilă perioadă din istoria literaturii române, un interval în care, deși sunt mulți scriitori în viață, nu există o literatură produsă de ei și care să merite titulatura de literatură. Există propagandă, dar nu mai avem nici poezie, nici proză, nici critică literară, nici teatru, e ca un deșert cu niște oaze ici colo... Moromeții, Cronică de familie a lui Petru Dumitriu și Groapa lui Eugen Barbu“, a precizat criticul literar Daniel Cristea-Enache.

Drama intelectualității românești în anii ’50. Daniel Cristea-Enache: Vedeau viitorul în roz, sperau că vor veni anglo-americanii

În cadrul emisiunii De Ce Citim de la DC News, criticul literar Daniel Cristea-Enache a oferit detalii despre drama prin care a trecut intelectualitatea românească în anii ’50, fără a avea cunoștință de acordurile secrete care au împărțit Europa după cel de-al Doilea Război Mondial:

„Era foarte greu de sesizat atunci ce va fi. Să nu uităm de acele înțelegeri care mă tulbură și acum, faimoasele împărțiri pe șervețele între Stalin și Churchill, cu procentele. Documentul a fost desecretizat după foarte mulți ani, Churchill spunând să fie secretizat cât mai mult pentru a proteja sensibilitățile. A protejat bine aceste sensibilități.

Nu se știa ce va fi. Chiar când mulți oameni de cultură și oameni politici din România au fost condamnați și osândiți la ani grei de închisoare, intelectualii români, în anii 50, tot așteptau să vină anglo-americanii. Asta era iluzia lor, inclusiv în anii 50, neștiind de această înțelegere între anglo-americani și sovietici. Dacă în anii 50 ei nu știau ce se întâmpla cu ei, cu atât mai puțin puteau să știe în 1944-1945 când regimul comunist nu se instalase definitiv și când exista această bucurie extraordinară că se terminase războiul. Atunci, toate categoriile sociale au respirat ușurate că se terminase acest calvar, acest masacru mondial în care pierdusem foarte muți soldați și țara era grav rănită de propria participare la acest al Doilea Război Mondial. Un asemenea cataclism e ceva foarte dureros pentru corpul social și pentru corpul național (...)“, a conchis, ironic, criticul literar Daniel Cristea-Enache (citește continuarea AICI).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News