Christian Badea, unul dintre marii dirijori ai lumii, i-a spus lui Ionuț Vulpescu, într-un podcast pe care fostul ministru al Culturii l-a postat pe youtube, cum crede că va arăta societatea după criza pandemică.

Christian Badea este absolventul celei mai renumite școli de muzică – The Juilliard School of Music, din New York, dar a studiat muzica și la Bruxelles și Salzburg. L-a avut ca mentor pe Leonard Bernstein și a colaborat cu marele dirijor  Herbert von Karajan. A dirijat peste 160 de spectacole la Metropolitan Opera din New York, unul dintre cele mai mari teatre de operă de pe glob. A emigrat din România în 1974, s-a întors în țară în 2006, după 32 de ani de carieră internațională la vârf.

Ionuț Vulpescu l-a întrebat, în podcastul său, Avangarda, ce ar schimba în administrația publică în domeniul Culturii.Tot, i-a răspuns Christian Badea.

Ionuț Vulpescu: Adică vi se pare că sunt foarte multe lucruri de schimbat, deși au trecut 30 de ani de la Revoluție.

Christian Badea: Nu. Să nu ne gândim în perspectivele astea, fiindcă ne încurcăm cu 30 de ani, cu 1974... Problema e următoarea. În acest moment există o crevasă, între administrație, reguli, proceduri, birocrație etc. și această crevasă se mărește în fiecare lună, în fiecare an. Acum a devenit și mai clară, de când cu pandemia. Crevasa între asta și actul creativ. Și atunci actul creativ, în loc să fie cel care este înainte, fiindcă, de fapt, asta este misiunea artistului care, într-adevăr, este inventiv și creativ, este să ducă societatea înainte, nu să se ia după birocrați. Îmi pare rău! Cu tot respectul...

I.V: Total de acord. Și să dea oamenilor sentimentul că nu este o criză atât de gravă, că nimic nu este atât de grav încât domeniul Culturii să nu rămână în avangarda societății.

 

Ce s-a întâmplat după Gripa Spaniolă?

C.B: Din punct de vedere istoric, și avem exemple foarte bune, de exemplu Al doilea Război Mondial, întotdeauna artiștii au fost cei care, în felul lor au luptat și într-un fel au dat speranță. Și când s-a terminat, au schimbat societatea, au dat speranță și sclipire, și au dat bucurie societății. Să vă dau un alt exemplu. În 1918, a fost gripa spaniolă și Primul Război Mondial. A fost o mare criză. Ce s-a întâmplat după ce s-a terminat cu gripa spaniolă? Au venit anii de mare creativitate, anii ʼ20, până a apărut crash-ul de la Wall Street. Deci suntem cam în aceeași situație.

Eu văd această pandemie, care trebuie să se termine la un moment dat, căci este complet nenaturală – și nu intru în discuția asta, că atunci am fi pe o altă tangentă și ar dura mult – dar trebuie să se termine. Cum vom ieși din asta? Speranța mea și părerea mea e că nu vom ieși ca să fim și mai robotici decât suntem acum sau și mai dependenți de tehnologie. Deci să ni se spună „te gândești 1-0-1-0, asta e gândirea”. Nu. Trebuie să fim umani, oameni. Caracteristica noastră și diferența față de alte specii e că suntem creativi. Arta ne definește. Cultura, cuvântul, literatura, pictura ne definesc.

Și asta este ceea ce ne va scoate de acolo și ce ne va da din nou dorința să ne bucurăm și să avem emoție, să avem simțire. Ceea ce acum nu se dorește. Acum se dorește izolare, lockdown, „respectă regulile, stai cuminte în pătrățica ta” și așa mai departe. Deci oamenii au nevoie de asta. Pariul meu e că în momentul în care se termină va fi o explozie de tot, de relații sociale, creativitate, spectacole etc. Așa cum a fost și acum 100 de ani.

I.V. - Deci sunteți optimist că lumea se va întoarce la concerte, la filarmonică, la operă, în librării și la teatru.

Cine vrea să lupte împotrivă, va eșua

C.B. - Eu sunt optimist, fiindcă omenirea a trecut prin multe crize. Și de fiecare dată când trece prin crize, trece prin ele și se reînnoiește. Asta este istoria. Istoria se repetă. S-au mai întâmplat crize de tot felul, că au fost războaie, că au fost epidemii etc. Deci și asta va trece. Și ceea ce se întâmplă acum este o dorință de a modifica natura umană.

I.V. - Am văzut o intervenție a dumneavoastră recentă pe site-ul Filarmonicii „George Enescu”, atunci când ați dirijat, era un program foarte frumos – Mozart și Ceaikovski, cred, și l-ați invocat pe Șostakovici, vorbind despre faptul că suntem deopotrivă puternici și fragili. Ăsta este mesajul muzicii mari, de fapt, despre fragilitatea și forța naturii umane?

C.B. - Mesajul artei, în general, și al muzicii este că are o forță de care câteodată nu ne dăm seama și forța este că se adresează emoției și sufletului uman, care trebuie să continue. Că dacă nu continuă, vom dispărea toți. Că asta este esența umanității. Și fragilitatea... hai să luăm un exemplu: Mozart. Cât de fragil poți să fii, mai mult decât Mozart, ca persoană, ca fizic? Și de acum 200 și ceva de ani, când a scris el Simfoniile și Requiem-ul și așa mai departe, câți papi, câți generali, câți președinți, câți oameni care au făcut tot felul de evenimente, războaie au trecut? Și nu prea ne amintim de toți. Ne amintim de aceia care au făcut rău de tot, din păcate. Dar în momentul când auzim un concert de pian care e scris super simplu, ne merge la suflet. Și ne merge la suflet indiferent că suntem din Statele Unite, din România, din Papua, din Japonia, nu contează. Deci se adresează sufletului uman. E ceva comun, foarte profund și comun care ne leagă. Părerea mea este că cine vrea să lupte împotriva asta va eșua.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News