"A contat intervenţia în Ungaria. A contat efortul militar al României şi până în 1918 şi cel din 1918-1919, refuzând să se oprească la Tisa. Situaţia era complicată cu Rusia, cu ceea ce se întâmpla în Ungaria şi agresivitatea regimului Bel Kun (...).

Aliaţii apreciau că ar fi putut să negocieze mai bine cu regimul sovietic de la Budapesta, dacă România nu ar fi avansat dincolo de Tisa, în Ungaria. Faptul că au intrat în Budapeste a elimenat factorul acesta din negocierile de pace. Nu a mai contat. Această Republică Sovietică a dispărut, nu a mai fost luată în calcul.

Noua armată maghiară construită de Bela Kun fusese susținută de naționaliștii maghiari, până când au descoperit că armata avea scopul de a promova ideologia bolșevică decât cea de a reconstitui o Ungarie istorică (....) Am reuşit să eliminăm sovietele maghiare, ceea ce a dat posibilitatea relaxării unui front de negocieri (...) În momentul respectiv toată lumea dorea să iasă din război", spune istoricul Daniela Zaharia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News