După Revoluție, au fost lideri români care au sesizat potențialul excepțional al Chinei. De la Emil Constantinescu, care a mers într-o vizită istorică în 1999 la Beijing, până la Adrian Năstase sau Victor Ponta, ei au încercat să readucă China în prim-planul politicii externe românești.

Atenție! Relația cu China nu exclude în niciun fel apartenența României la NATO sau UE, ori parteneriatul strategic cu SUA. De altfel, chinezii nici nu insistă în niciun fel pe aceste chestiuni. O civilizație de 5000 de ani nu se apleacă în politica sa după ceva ce se întinde pe două-trei decenii. Acesta este și motivul pentru care China a rămas în continuare interesată de România, în ciuda inactivității Bucureștiului pe acest plan diplomatic.

În 2012, fostul ministru al Economiei, Constantin Niță, a redeschis calea legăturilor economice bilaterale. La vremea respectivă s-au identificat proiecte economice imediate de 10 miliarde de euro. Între ele, reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, acumularea de la Tarnița Lăpușești, recondiționarea centralelor pe cărbune. După plecarea sa, toate proiectele au înghețat.

Între timp, prima sau a doua economie a lumii - în funcție de calcule - la concurență cu SUA, China a început cel mai mare program de achiziții din istorie. Trecem peste faptul că, acum, China a devenit el mai mare creditor al Americii, fiind în același timp și cel mai mare investitor, la concurență cu Japonia. În UE, China a achiziționat companii de tehnologie sau de energie, branduri faimoase de automobile și chiar puncte strategice, așa cum este portul Pireu, în Grecia.

Foarte organizați, chinezii încearcă în permanență să investească în România cu acordul statului. România nu se opune, dar propria ineficiență administrativă blochează China, la fel cum blochează absorbția fondurilor europene.

În programul lor de achiziții, China Energy Company Ltd. a achiziționat 51% din acțiunile KazMunaiGaz și ca urmare, va deține 51% și din cunoscuta companie românească Rompetrol. China debarcă, astfel, la Marea Neagră, în ceea ce ar putea să fie un nou început în privința petrolului și energiei în Europa Centrală și de Est. Practic, se deschide poarta României pentru banii chinezești.

În această săptămână începe la București o conferință importantă pe energie, cu participarea miniștrilor din 16 state central și est-europene, la care vor lua parte vicepremierul și ministrul Energiei din China. Este, dacă vreți, continuarea întâlnirilor care au loc la nivel de șefi de state în format 16 plus 1, cu participarea președintelui Xj Jinping.

În același timp, printre participanții la licitațiile pentru infrastructură în România, pentru prima dată s-au calificat și giganți ai construcțiilor din China. Investițiile chineze în România au un avantaj uriaș: oricât ar părea de ciudat, nu țin de politic. China nu pune condiții în MCV, corupție sau anti-corupție, în existența unor guverne de stânga sau de dreapta. China e capabilă de bijuterii tehnologice - de la smartphone-uri la centrale nucleare, sau poduri peste mare, la prețuri mult mai mici decât companiile occidentale și la calitate cel puțin la fel de bună.

În România, unde guvernul a luat banii de la investiții pentru a-i da la pensii și salarii, iar fondurile europene rămân în continuare un deziderat, nu o realitate palpabilă, unde investițiile străine sunt la niveluri ridicole față de potențialul țării, China vine cu resurse practic nelimitate de finanțare și inginerie.

România ar trebui să facă un singur lucru: să nu-i încurce pe chinezi atunci când vor să investească în România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News