Unii s-au dus, duminică, la Club Colectiv, din curiozitate morbidă, așa cum au fost la Marioara Zăvoranu. Alții, pentru că se dă la televizor. Câțiva erau în drum și s-au plimbat cu marșul, că tot nu era niciun eveniment în Centrul Civic.

Dar mulți, cei mai mulți dintre oamenii care au trecut în tăcere, cu dinții încleștați și lacrimi în colțul ochilor, prin fața cuptorului Auschwitz-sector 4, au venit acolo cu furie, cu disperare, cu speranța că gestul lor contează. A contat enorm pentru familiile și prietenii victimelor.

În rest, a fost degeaba.

Pe ce mă bazez când spun că nu se va schimba nimic, că peste un an sau o lună, alt cuptor va mistui alți tineri, în sectorul 1, sau 23, sau la Bacău, ori în Oradea?

1. Așa sunt românii. Am văzut pe youtube cum cânta un stadion întreg: "Rule, Britannia!". La refren, absolut toată lumea, inclusiv turistul japonez rătăcit în tribune, jura: "Britons never, never, never shall be slaves!".Ultima dată când am ascultat un cântec pe un stadion din România, publicul fredona tâmp "Un te duci tu mielule? La tăiere, domnule". De, oameni învățați încă din școala generală să accepte resemnarea, ca model de viață, odată cu pagina de cultură ovină, Miorița.

2. Mulțimea nu a cerut nimic, nu s-a vrut să obțină ceva: pedepsirea vinovaților, schimbarea legilor, acțiuni concrete ale autorităților. Nici nu au mărșăluit pe unde trebuia, pe la Guvern, Parlament, la Primărie... După o vreme, emoția se va stinge, apele se vor liniști, totul va fi ca înainte.

3. Câțiva au cerut totul. Au fost unele solicitări concrete, dar mult prea difuze pentru a putea fi susținute și rezolvate. Frustrarea este de înțeles, nu putem judeca la rece, după o astfel de grozăvie. Dar acum avem în fața ochilor două soluții, pentru două probleme aduse la lumină de tragedie. Dacă la un club fără autorizație s-a petrecut așa ceva, ce va fi în cazul unui cutremur în sutele de blocuri cu bulină, care au la parter magazine, cluburi, teatre, cinematografe, farmacii? Și care vor cădea, în flăcări, peste oameni care trec pe bulevarde, sau sunt închiși în cutiile de tablă ale mașinilor blocate în trafic, pe Magheru.

4. Pe de altă parte, ce s-a petrecut la TVR este similar cu tragedia din Colectiv. Clubul avea ca scop distracția, nu suferința. TVR este plătită prin taxele Tv având misiunea să informeze și să coordoneze reacția publică în caz de dezastre, război, cutremur. A fost singura televiziune care a continuat să distreze spectatorii cu o emisiune feature și un film polițist.

Soluțiile sunt clare, e limpede pentru ce ar trebui să mergem la marș după marș:

-Ordonanță de urgență pentru suspendarea autorizațiilor de funcționare a serviciilor publice în clădirile cu bulină. Este clar că doar guvernul o poate face, primăriile corupte iau bani de la firme și nu vor renunța, chit că mor oameni. Dacă Ponta vrea să prevină morțile a mii de oameni la cutremur, nu o mai fredonează, ci dă mâine această OUG.

-Evacuarea locatarilor din blocuri cu bulină în locuințe sociale și consolidarea clădirilor. Tot prin OUG, ca să meargă mai repede. Biloșii din Senat au refuzat o lege cu aceast scop, pe motiv de drepturile proprietarilor. Să vedem cum vor vota, după Club Colectiv, o OUG care dă drumul la consolidări.

-Convocarea imediată la DNA a tuturor primarilor care refuză să asigure locuințe sociale pe motiv că nu au bani. Să spună unde i-au furat și unde i-au dus.

-Închiderea TVR. Salariile celor 3000 de angajați TVR să fie date medicilor, ambulanțierilor, pompierilor.

Dacă nu se rezolvă aceste solicitări simple, tragedia și marșul sunt degeba.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News