Comunitatea Democraţiilor (CoD) este o coaliţie interguvernamentală a unor state din întreaga lume, care are ca scop promovarea valorilor democratice. România a preluat de la Polonia, în septembrie 2019, preşedinţia CoD. Miercuri, 4 martie 2020, Majestatea Sa Custodele Coroanei şi ASR Principele Radu au început o vizită de trei zile în Republica Polonă. Este prima vizită externă a Familiei Regale din anul 2020.

***

Majestatea Sa Margareta a României, discurs la sediul Comunităţii Democraţiilor, Varşovia, 5 martie 2020: 

"Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor,

Este o onoare să vă vorbesc astăzi, ca româncă şi ca reprezentant al ţării care deţine în prezent preşedinţia Comunităţii Democraţiilor.

Poate părea ciudat că Declaraţia de la Varşovia din iunie 2000, documentul de bază al Comunităţii noastre, a fost semnată de fapt la un deceniu după căderea comunismului. Pe atunci ni se spunea că trăim aşa-numitul "sfârşit a istoriei", o perioadă în care, după toate relatările, nu mai era nevoie să fim preocupaţi de lupta ideilor, deoarece democraţiile şi modul nostru de viaţă triumfase pentru totdeauna.

Cu toate acestea, secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright, şi mult regretatul Bronislaw Geremek, ministrul polonez de externe la acea vreme, au considerat încă esenţial să semnăm un angajament comun de apărare a valorilor noastre democratice. Aveau dreptate, deoarece democraţia nu seamănă cu vechiul Planul Cincinal comunist, pe care cineva pretinde că îl îndeplineşte. Democraţia este un mod de viaţă, un cadru politic ce trebuie să fie continuu alimentat, perfecţionat şi protejat. Cei care au redactat Declaraţia de la Varşovia cu două decenii în urmă, considerau că valorile deplin acceptate la nivel mondial trebuiau reiterate în mod constant, explicate din nou şi în mod repetat.

Astăzi nu putem decât să ne înclinăm în faţa înţelepciunii celor care au alcătuit această declaraţie. Pentru că, departe de a fi triumfătoare, astăzi valorile noastre democratice sunt atacate de sisteme politice care se oferă ca alternative la setul nostru de valori şi se prezintă adesea ca fiind superioare sistemului nostru.

Tot ce pot spune este că sunt mândră că ţara mea deţine acum Preşedinţia CoD şi rămân convinsă că suntem pregătiţi şi capabili să împărtăşim experienţa noastră cu alte ţări, în procesul de tranziţie la democraţie sau în a consolida democraţia existentă în instituţii şi practici. Aş dori să vă împărtăşesc angajamentul liderilor politici ai României de a promova democraţia, stabilitatea şi dezvoltarea în lume, în cadrul preşedinţiei acestui forum. Şi sper că, aşa cum a discutat recent la Bucureşti secretarul general Garrett, România va conlucra pentru promovarea Comunităţii Democraţiilor ca o organizaţie internaţională mai cuprinzătoare, cu instituţii mai ample şi mai puternice, capabile să-şi dezvolte şi mai mult principiile de bună guvernare.

Excelenţele voastre, doamnelor şi domnilor,

Madeleine Albright, una dintre cele mai importante figuri în crearea acestei Comunităţi, rămâne în istorie şi prin faptul că a fost prima femeie-lider al diplomaţiei Statele Unite ale Americii. Să ne îndreptăm, deci, privirea spre chestiunea femeilor şi a poziţiilor de conducere.

Suntem la un secol de când femeile au fost votate în alegeri generale în Europa. Cu siguranţă, nu toţi am avansat cu aceeaşi viteză: trebuie să recunosc că Polonia, de exemplu, a fost înaintea ţării mele, când a fost vorba de acordarea drepturilor de vot femeilor. Şi unele ţări europene - cum ar fi Irlanda, Marea Britanie, Luxemburg sau Olanda - nu au avut doar femei-deputat în urmă cu un secol, ci şi - într-un caz - o femeie-ministru.

De atunci încoace, ponderea femeilor în posturile de luare a deciziilor a crescut. Dar femeile sunt încă mai puţin prezente în politica naţională şi locală europeană decât bărbaţii. Ele reprezintă în medie doar 30% în parlamentele naţionale ale UE, iar în ţara mea, din păcate, procentajul este încă mai mic. Multe dintre ţările noastre mai au încă un lung drum de parcurs pentru a ajunge din urmă Spania, Suedia, Franţa sau Finlanda, unde femeile se apropie acum de jumătate din numărul deputaţilor din parlamentele naţionale.

Ponderea femeilor-ministru în guvernele UE a crescut la o medie de 30% anul trecut, faţă de 23% în urmă cu două decenii. Dar aceste cifre ascund câteva deficienţe grave în unele ţări ale UE, unde numărul femeilor din Executiv este încă foarte mic. Este adevărat, atât Polonia, cât şi România au avut deja femei ca prim-ministru. Dar chiar şi în guvernele progresiste, bărbaţii au mai multe şanse să fie desemnaţi în ministere cu profil înalt, în timp ce femeile tind să obţină aşa-numitele portofolii socio-culturale sau de sănătate.

Nici la nivelul Uniunii Europene imaginea nu este mai clară. Privind actualul Parlament European, 11 din 28 de state membre ale UE au avut cote electorale de gen la alegerile trecute. Doar 6 din 27 de state membre ale UE au reuşit astăzi să trimită un grup de parlamentari echilibrat în funcţie de sexe în parlamentul UE şi, din păcate, nici Polonia, nici ţara mea nu se află în acest grup.

Aşadar, am progresat ca melcul şi poate dura încă un secol, potrivit Raportului Global Gender Gap 2020, pentru ca femeile să devină cu adevărat egale cu bărbaţii în Europa, în ciuda faptului că de-a lungul istoriei sale, UE a fost un lider global în promovarea drepturilor femeilor. Şi, ceea ce este mai îngrijorător, este încă faptul că, în timp ce unele neajunsuri sunt eliminate, altele neajunsuri apar. În multe domenii, inclusiv salariile şi mai ales pensiile, progresele în direcţia egalităţii de gen au încetat sau merg în sens invers.

Dezechilibrele între femei şi bărbaţi în funcţii de conducere există în diferite domenii: politică, la care m-am referit deja, dar şi economie, ştiinţă, inginerie, matematică, tehnologie şi cercetare. Situaţia este şi mai gravă în ceea ce priveşte managementul afacerilor, unde femeile sunt mult mai puţine decât bărbaţii, la toate nivelurile de conducere. Dintre toţi antreprenorii, doar 31 sunt femei.

Nu contest: unele realizări sunt reale. Mulţi dintre voi, cei care sunteţi astăzi aici, dovediţi acest lucru. Conform studiilor efectuate în ţările cele mai industrializate, aproape 75% dintre companiile importante au acum cel puţin o femeie într-o funcţie de conducere. Totuşi, acest progres este prezent în economiile în curs de dezvoltare, mai degrabă decât în vechile economii occidentale mature. În ţările africane, nu mai puţin de 90% dintre companiile comerciale au cel puţin o femeie printre managerii lor şi în Europa centrală, regiunea noastră, 87% dintre companii au femei în roluri de conducere, o cifră mult mai mare decât în vestul Europei sau în America de Nord. Cifrele ne arată că economiile recent dezvoltate sunt mai dispuse să ignore vechile prejudecăţi, în timp ce prejudecăţile vechi şi barierele împotriva promovării femeilor rămân în economiile dezvoltate şi stabile.

În ciuda evoluţiilor încurajatoare, femeile sunt încă subestimate ca lideri. Unul dintre factorii care împiedică femeile să acceseze posturi de răspundere este tendinţa de a scădea proporţia de femei pe măsură ce creşte ierarhia. Şi apoi, desigur, există "plafonul de sticlă", faptul că femeile ajunse în partea de sus a scării manageriale tind să lovească o "barieră invizibilă" şi să rămână în poziţii de conducere în domenii precum resursele umane, finanţe şi administraţie, considerate mai puţin strategice sau se confruntă cu alte dificultăţi informale în a ajunge la consiliul de administraţie ori în accesul către poziţii de vârf.

Da, ştim cu toţii că există multe motive pentru această stare de lucruri nesatisfăcătoare, inclusiv tradiţii, credinţe religioase, structuri familiale şi considerente economice. Însă, ceea ce aş dori să subliniez astăzi sunt tendinţele care impulsionează spre o mai mare egalitate de gen şi emanciparea femeilor.

Prima este schimbarea tehnologică. Acum nu numai că este posibil, dar este de dorit ca munca să fie gestionată mai flexibil. Aşadar, unul dintre obstacolele-cheie în promovarea femeilor în locurile de muncă, faptul că sunt datoare să-şi crească copiii - poate fi mult mai uşor de combinat cu o carieră fără întreruperi. Astăzi, digitalizarea şi organizarea de companii necesită management colaborativ, spre deosebire de trecut. De fapt, femeile sunt deosebit de confortabile în aceste medii, deci alegerea muncii duble - activitatea de acasă şi slujba într-o companie sau instituţie - nu mai este una atât de dificilă. Viaţa de familie şi viaţa publică pot fi combinate sau, cel puţin, cariera profesională nu trebuie sacrificată. Dar, este încă o luptă pentru multe femei, ca să ajungă la această performanţă.

Al doilea motiv pentru a fi optimistă în ceea ce priveşte conducerea şi învestirea femeilor cu răspunderi este faptul că o populaţie îmbătrânită are nevoie de o integrare mai mare de gen. Deşi jumătate din populaţia UE sunt femei, doar două treimi dintre ele ocupă un loc de muncă cu normă întreagă. Avem nevoie să facem din egalitatea de gen un obiectiv de sine stătător şi să introducem egalitatea în toate politicile noastre, la toate nivelurile. Doar astfel vom reuşi obiectivul pe care îl preţuim, societatea incluzivă şi prosperă.

Excelenţe, doamnelor şi domnilor,

Egalitatea de gen nu este doar o problemă morală, ci un drept fundamental al omului. Fiecare aspect al vieţii noastre depinde de el, fie că permitem mai multor femei să devină active în condiţii egale cu bărbaţii, creând un mediu familial în care răspunderile sunt egal distribuite, sau pur şi simplu prin reducerea sarcinii psihologice mărind numărul de salariaţi într-o familie. Şi să nu uităm factorul economic al egalităţii de gen: lumea pierde în avere aproximativ 140 de trilioane de euro din cauza faptului că femeile nu participă pe deplin pe piaţa muncii şi nu sunt plătite în mod egal bărbaţilor. Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi persistă în toate ţările şi în toate sectoarele.

Sunt totuşi bucuroasă să spun că ceea ce afirm astăzi nu mai este o excepţie, ci regula. Ultimele sondaje de opinie indică faptul că 90% dintre europeni (atât femei, cât şi bărbaţi) consideră că egalitatea de gen este importantă pentru o societate echitabilă, democratică şi paşnică, pentru economie şi pentru cetăţeni personal. Aşadar, nu vorbim doar un deziderat, ci despre un aspect esenţial. Mai mult, în 2016-2018, ponderea cetăţenilor UE care ar dori ca UE să intervină mai mult în acest domeniu a crescut cu 10% (de la 55% la 65%). Pe scurt, nu numai că cetăţenii noştri cred că o societate corectă şi justă necesită egalitate de gen şi poate beneficia de conducerea femeilor, dar oamenii noştri sunt de acord cu măsuri active în acest sens. Intenţionez să continui să fac din acest aspect una dintre priorităţile mele cheie. Şi sunt sigură că vă veţi alătura acestui obiectiv. Pentru mine, aşa ar trebui să arate o comunitate a democraţiilor.

Mulţumesc."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News